In (dependenţă)?

Eu, de când mă ştiu, am fost independentă. În orice situaţie am preferat să mă descurc singură, să nu intervină nimeni în acel moment. Când sunt aşa am un caracter, unul dur, plin de avaritate, gândindu-mă doar la binele meu. O bună prietenă mi-a spus într-o zi că am caracter de lipoveancă. Adevărat.
Dar orice om are şi puncte slabe, iar al meu este atunci când apare cineva în viaţa mea, mă ataşez de acea persoană şi uit drumul pe care trebuia să-l urmez. Sunt opusul a ceea ce ce am descris mai sus. Mă înmoi, cedez la orice vorbă dulce, DEPIND de acea persoană, mă agăţ de ea ca un scai, de parcă este aerul de care am nevoie să-l respir. Asta este senzaţia. Neplăcută, plăcută, dar este! Şi este destul de enervantă în ultima perioadă.
De ce? O întrebare care îmi răsună în creier de câteva zile încoace.

M-am întrebat, dacă atunci când sunt singură POT trece peste orice obstacol de ce atunci când apare un EL  devii altcineva şi nu mai poţi face nimic.

Ştiu că există o vorbă că în iubire devii mai bun. O fi şi asta în cazul meu?