Never let me go...

            Din plictiseala, din placere m-am pus sa ma uit cu colega-mea la un film. Teoretic era vorba sa vedem un film romance pur, dar nu s-a putut lua asa ca a preferat sa il descarce pe acesta, Never let me go... Acesta este drama-romance..si un pic thriller.
 La inceput m-a plictisit groaznic, dar m-a si amuzat anumite momente comice.. Apoi, pe parcursul filmului, cum se scurgea,deveneam din ce in ce mai serioasa, unde la sfarsit mai ca imi dadeau lacrimile...
 Este vorba despre niste copii care sunt crescuti pentru ca mai tarziu, cand vor fi mari, sa doneze organele lor altor persoane. Am ramas un pic tampita la faza asta pentru ca wtf, why? De ce nu puteau sa duca si ei o viata normala ca toti oameni...

 Oricum, din punctul meu de vedere, e un film ok. Mi-a placut si il recomand..

Happy brithday

Welcome twenty-one, goodbye twenty!
A mai trecut un an...un an cu mari schimbari si cu multe situatii neprevazute. De acum inainte o sa simt ca anii vor trece mai repede, spune o vorba din batrani..dar sa vedem.
Mi-e dor de cei 20 de ani ai mei care erau fara griji si fara bani. Acum am inceput sa iau lucrurile mult mai in serios...sa fiu mai matura, de fapt situatiile prin care trec, prin care am trecut ma fac asa....
Si inca un ultim lucru...nu am chef sa imi sarbatoresc ziua, vreau ca ziua asta sa fie ca restu, nu vreau nimic special...pentru ca ma simt mult mai bine asa. Ce rost ar avea daca m-as preface si as zice ca ies , ca sarbatoresc...nu-mi place sa falsez. Sunt ok asa si atat!

Never ever...

           Pana acum cunosc doua feluri de oameni, care vor sa te schimbe cum au ei chef si care te accepta asa cum esti.
        O persoana care este importanta pentru mine face parte din prima categorie, din pacate. Eu asa ceva nu accept, n-am acceptat niciodata si nu voi fi de acord sa ma schimb pentru cineva/ceva anume. Pot sa tin la acea persoana si s-o iubesc mai mult ca mine insumi ca nu fac asta. Sunt sau sa reformulez , am devenit cam foarte rece de la un timp la partea asta.
        Vorbind pe cealalta parte si anume, sa pierd prietenia acelei persoane din cauza ca eu mi-s orgolioasa si incapatanata si fac cum am eu chef, ca nu fac cum vrea aceea persoana, iarasi nu sunt de acord.Cum ai da-o, tot nu e bine... Ar trebui sa ma accepte asa cum sunt si cu asta basta, daca nu, aleg varianta a doua, aceea de a renunta si gata...
          Acum am vorbit la modul general, si nu m-am referit la o persoana anume...

         Concluzie: In ziua de astazi multi se considera prieten cu cineva doar pentru bani, banii fac totul in ziua de azi, nimic nu este mai important ca ei...

Sucks

            Ar trebui sa fiu fericita, insa nu e totul asa roz pe cat pare in viata mea.
A trecut deja o saptamana si deja ma oftic foarte tare si pe distanta si pe timpul acesta. Timpul m-a schimbat si stiu ce vreau acum si ce-mi doresc de la viata, insa acele doua lucruri, distanta si timpul m-au dat peste cap rau de tot. Imi vine uneori s-o las balta. Nu sunt lasa, dar simt ca nu as avea putere sa lupt..si stau si ma gandesc daca s-ar merita sa continui ..relatia. Nu vreausa ma arunc cu capulinainte pentru ca nusunt genu' si am nevoie de timp sa ma gandesc...
In plus, a mai intervenit si altceva, care, cred eu, ca voi fi nevoita sa plec acasa, la Tulcea si sa las balta si facultate si jobul de moment si tot. Este ultimul lucru care imi doresc. Insa daca nu gasesc nicio solutie, voi apela la aceasta oferta.
Timpul o sa rezolve totul, cum a spus si el, insa nu-mi place asa pentru ca oricand se poate raci totul si sa se termine. Chiar urasc distanta. Niciodata nu mi-a placut asa ceva....