Leapşa:1001

        M-a onorat Roxy cu o leapşă, preluată de la Myruna.


  1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?
   
        Nu mă gândesc la cineva special, că nu aş avea pe cineva. Depinde şi de momentul acela. Dar de obicei apelez la prietena mea, singura care îi spun lucrurile mele care nu mă lasă să dorm.

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

        Nu m-am gândit la asta pentru că nu aş putea să fiu cineva care nu sunt. Toţi suntem unici în felul nostru.

3. Dacă ar fi să poţi schimba o persoană cine ar fi aceea?

        Eu nu pot schimba persoanele din jurul meu, doar eu dacă aş putea şi aş avea voinţa necesară m-aş schimba, în mai bine.


4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?

         Toate planurile care mi le-am propus să se realizeze într-un viitor apropriat.

5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?
  
        Sincer, până în prezent nu am avut niciun moment important al vieţii mele. Poate pe viitor.

        Şi leapşa merge la : Lilee , Julie , Corina şi Neydamn .

Oare se mai merită?

         Pe zi ce trece se fac modificări în învăţământ...Şi pentru ce? Să se distreze ei şi noi să fim marionetele lor? NU! Nu mi se pare deloc corect! Unde este învăţământul care a fost o dată? Unde a dispărut şi de ce? Eu deja mă simt scârbâtă de legile lor şi de ei însăşi! Vorbeam cu o prietenă ieri despre subiectul acesta..şi îmi zicea că cei care dau anul acesta,  pentru prima dată şi pică la o anumită materie, la anul nu dă la materia picată, ci tot bacul. Am rămas mută!
        Pe zi ce trece mă stresez tot mai mult să învăţ pentru bacalaureat şi stau şi mă întreb dacă nu cumva învăţ degeaba. Mi-am pierdut şi concentraţia care o avea odată. Nu, nu mai pot învăţa, însă încerc.
        Mă întreb oare se mai merită? Mulţi mi-au zis că nu mai este examenul de altă dată. Întradevăr aşa este...dar dacă...se va întâmpla cu mine aceeaşi greşeală din sesiunea trecută? Adică să am ghinionul să îmi iasă iar media sub nota minină necesară de 6...Pentru 50 de sutimi de care mai aveam eu nevoie, acum trebuie să dau aproape tot bacul...
        Îmi zic zilnic că va fi bine...dar uneori îmi dispare orice speranţă...
        Mi se pare o prostie totul..şi viitorul României la fel mi se pare. Îl loc să fie mai bun este din ce în ce mai rău.

Primăvara începe cu tine:x

Pentru că se aproprie primăvara şi pentru mă simt fericită...:x şi împlinită după o mică întâmplare şi coincidenţă, dedic următoarea piesă celor îndrăgostiţi:

Defectele mele.

        Am tot evitat subiectul fiindcă nu prea îl deschid. Eu fiind în zodia leului am şi eu parte de defectele mele mai mult sau mai puţin exteriorizate.

Cu cât este mai neevoluat un om născut în zodia Leului, cu atât prezintă mai multe defecte specifice zodiei sale.
Nativul are mari şanse să prezinte următorul tablou de defecte: vanitos, arogant, orgolios, egoist, mândru, pripit, emotiv, imprudent, susceptibil, fanfaron, snob, ipocrit.
Poate fi dominator, autoritar, tiran, despot, impulsiv, iritabil, mânios, brutal, sfidător, căutarea exagerată a gloriei, onorurilor şi celebrităţii, supraestimare, tendinţe către dramatizări, teatral.
Iubeste speculaţiile de tot felul, aventurile amoroase, opulenţa, fastul, iubeste luxul şi podoabele, e risipitor, extravagant, narcisist.

        Asta se zice. Însă nu în totalitate este adevărat.
        În primul rând eu încă de mică am fost retrasă, timidă şi foarte naivă. Am fost învăţată să accept modestul şi nu extravaganţa. Dar cu timpul aspectul acesta a început să se deteriorieze. Am o vârstă şi doresc şi eu să arăt bine, dar nu exagerez. Nu sunt în pas cu moda, o urăsc.
         În al doilea rând legat de orgoliu şi vanitate am observat că au început să apară semne odată cu trecerea timpului. Eu încerc să nu le exteriorizez şi reuşesc de fiecare dacă. Aş vrea să le elimin dar nu cred că voi putea reuşi pentru că aşa am fost creată să fiu imperfectă. Legat de speculaţii şi opulenţă nu este cazul la mine.
Uneori sunt susceptibilă şi fanfaroană, recunosc, dar foarte rar.
Iubesc luxul şi podoabele..total fals în cazul meu. Îmi place să ţin ordine chiar dacă am şi o casă modestă. Chiar mă confrunct cu mama pe tema asta -care este taur-ea se gândeşte la lucruri luxoase şi când intervin şi eu îi zic 'nu ar fi mai bine nişte lucruri mai simple?' La ea am observat caracterul de risipitoare, dar la mine nu prea.
        Ştie fiecare dintre noi că lumea nu poate fi perfectă, aşa a fost lăsată.

Secret Window

 Mi l-a recomandat un amic mai vechi şi dacă acum am avut timp l-am privit şi pe acesta.nu doar că joacă actorul preferat, dar are şi un subiect psihologic. Tema mea preferată.

„Să scrii înseamnă să te dezvălui în exces.” - Franz Kafka

 Mort Rainey trece printr-o fază neplăcută a vieţii sale:divorţul de soţia sa, Amy. Aceasta se îndrăgosteşte de alt individ, Tom.  Mort îşi vede în continuare de viaţa sa şi de scrisul său.
Apariţia lui John Shooter, un misterios străin, îl acuză că el i-a furat manuscrisul cărţii sale şi a publicat-o cu numele său, unde îl şi ameninţă. Mort caută dovezi privind apariţia cărţii scrise de el înainte cu câţiva ani înainte ca Shooter s-o scrie dar totul devine un eşec. Lucrurile se înrăutăţesc foarte grav, iar Mort nu poate ieşi din situaţie.Acest Shooter îl cunoaste mai bine decât se cunoaşte el însuşi.

Îl recomand şi vizionare plăcută:

The Imaginarium of Doctor Parnassus

         Nu am cuvinte să zic despre acesta fiindcă este foarte greu de explicat. Totul se află într-o lume a imaginaţiei unde doctorul Parnassus care s-a jucat o dată cu soarta are curajul de a face şi a doua oară pariu cu însuşi diavolul. Preţul era: primul copil născut va fi luat de către acesta din urmă la aniversarea a 16 ani.
Prsonajul interpretat de către Heath Ledger este Tony..unde pe parcursul imaginaţiei acesta ia mai multe înfăţişări în care acestea sunt jucate de Jonny Deep, Jude Faw şi Colin Farrell.
Acesta este trailer-ul:
 

De ce sunt bărbaţii mai fericiţi?

         Am primit un mail recent de la un site social şi de întâlniri. Eu nici n-am cont acolo şi nu am idee cum a aterizat la mine. Dar să vedem ce lucruri amunzante zice:

Nickname-uri
Dacă Laura, Kate şi sarah iau prânzul în oraş, ele se vor apela una pe cealaltă: Laura, Kate şi Sarah.
Dacă Mike, John şi Dave merg în oraş, ei se vor apela într-un mod foarte "afectiv" prin "băi grasule", "Godzilla"... sau "aragaz cu patru ochi".

În oraş
Când soseşte nota de plată, Mike, Dave şi John vor da fiecare câte 50RON, chiar dacă totalul este de 13Ron. Niciunul dintre ei nu va avea bancnote mai mici şi niciunul nu va admite că vrea restul.
Când fetele primesc nota lor de plată, acestea scot calculatoarele de buzunar.

Bani
Un bărbat va plăti 20RON pentru un articol care ar costa în mod normal 10RON, însă de care are nevoie.
O femeie va plăti 10RON pentru un articol de 20RON, de care nu are nevoie, dar este la reducere.

Baie
Un bărbat are 6 articole în baie: pasta de dinţi şi periuţa, crema de ras, aparat de ras, săpun şi prosop.
În mare, numărul produselor din baia unei femei obişnuite este de 337. Un bărbat n-ar putea identifica mai mult de 20 dintre acestea.

Certuri
O femeie are ultimul cuvânt de spus într-o ceartă.
Orice va spune un bărbat după aceea, este începutul unei cerţi noi.

Viitor
O femeie îşi face griji pentru viitor până îşi găseşte un soţ.
Un bărbat niciodată nu se va gândi la viitor până nu-şi găseşte o soţie.

Succes
Un bărbat de succes este acela care poate produce mai mulţi bani decât poate cheltui soţia sa.
O femeie de succes este aceea care poate găsi un astfel de bărbat.

Căsătorie
O femeie se mărită cu un bărbat sperând că se va schimba,însă acesta nu se schimbă.
Un bărbat se însoară cu o femeie sperând că nu se va schimba, însă acesta se schimbă.

Pregătiri
O femeie se aranjează pentru a merge la cumpărături, pentru a uda florile, pentru a duce gunoiul, pentru a răspunde la telefon, pentru a citi o carte şi pentru a ridica plicurile din poştă.
Un bărbat se va aranja doar pentru nunţi şi înmormântări.

Natural
Bărbaţii sunt la fel de frumoşi diminaţa ca şi atunci când s-au dus la somn.
Într-un fel sau altul, femeile se deteriorează peste noapte.

Copii
Ahh, copiii. Ofemeie ştie totul despre copiii săi. Ştie despre programările la dentist, despre aventurile lor amoroase, despre cei mai buni prieteni, despre mâncarea favorită, despre speranţele, visele şi temerile lor.
Un bărat este oarecum la curent cu faptul că nişte creaturi mici trăiesc în aceeaşi casă cu el.

De meditat în acest weekend
Un bărbat însurat ar trebui să uite greşelile. E inutil ca 2 persoane să-şi amintească acelaşi lucru.
AŞA CĂ, trimite acest mesaj femeilor cu simţul umorului şi care poate să suporte cele mai sus menţionate. Ahh, şi tuturor bărbaţilor, sunt sigură că se vor amuza citind.


sursă:e-mail

Wtf?!

        Mi s-a zis că sunt cam negativistă legat de o postare anterioară...dar nu este adevărat. Eu nu sunt aşa. Aşa m-au făcut cei pe care i-am cunoscut. Eu din fire sunt tandră, romantică etccc..dar şi naivă totodată şi mă las călcată în picioare.
         De aceea mi-am propus- deşi nu ştiu cât de mult voi elimina naivitatea- să încerc să privesc realitatea şi să nu mai pun aşa mult suflet dacă observ că acea persoană vrea să mă calce în picioare.
         Recunosc, am iubit o singură dată. M-am gândit mult prea mult la acea relaţie şi întradevăr m-am implicat..deşi totodată eram şi bătaia de joc lui...dar nu îmi păsa şi nu ascultam vorbele adevărate din jur. Îmi păsa doar de relaţia aceea care a durat 6 luni şi care a fost acum 2 ani pe când aveam vreo 17 ani.
         În prezent nu îmi mai stă gândul la iubire. Mi-am propus să mă implic în alte lucruri care îmi vor schimba viaţa odată cu trecerea timpului. Am deja cred că 5 luni de când sunt singură şi aşa voi sta până după bac adică până la vară. Şi apoi dacă s-o ivi ocazia nu voi da cu piciorul.... :D Dar nu va fi aşa uşor pentru acel el...va trebui să treacă prin anumite probe.
       

        Nu mai sunt aceeaşi. Mi-a dispărut orice urmă de speranţă şi îmi zic că lucrurile care le consideram înainte neadevărate, acum le consider adevărate. Mi-a dispărut curajul şi curiozitatea pe care le aveam acum ceva timp.
Devin insuportabilă. Chiar am devenit geloasă pe prietena mea cea mai bună şi nu mi-am dorit asta. Nu vreau să se distrugă prietenia noastră din cauza unei prosti de ale mele. Ea m-a învăţat despre orice, mi-a fost profesoară chiar dacă aveam aceeaşi vârstă. Dar am început să ignor sfaturile ei. Ea m-a adus în etapa de a avea putere, dar eu distrug ce a creat ea....
        Nu mai pot fi comunicativă, mă închid din ce în ce mai mult în mine. Nici încredere în puterile mele nu mai am. Mă întreb ce aş putea face..şi consider că dacă stau închisă în casă cu telefonul închis să nu fiu căutată este bine...
        Nu mai vreau. Vreau să fiu ca înainte dar de unde aş putea începe...

Plec pe marte

        Cum ar fi dacă aş pleca pe marte ? :D

Breakdown

         Ziceam eu în postarea trecută că nu m-aş mira dacă m-ar suna vreun fost..de valentine's day. Dar nu s-a întâmplat..din contră m-am întâlnit personal cu primul meu prieten....la un spectacol. Nici nu mă aşteptat să fie acolo..cu ...o amică de-a mea... Eu am observat-o pe ea cănd a venit acolo ... dar pe el nu. Apoi l-am văzut şi pe el.Mă blocasem..nu mai ştiam să reacţionez...dar mi-a trecut. Tipa a venit la mine m-a salutat, m-a întrebat ce caut acolo ca şi cum nu aş avea voie acolo şi i-am răspuns:"Poi fac foarte bine şi am ieşit aici fiindcă sunt îndrăgostită de mine însumi şi am vrut să profit." Tipa a rămas cam ...mască, nu mai ştia ce să zică şi a plecat la el. Şi mama ei de coincidenţă că am stat aproape unul lângă altul...Observam cu coada ochiului că el mă priveşte şi doreşte să-mi vorbească..dar eram fericită cântam, rădeam, dansam..nu aveam stres.Dar de ce să nu recunosc..mă deranja că era cu tipa aceea..tipa aceea care o consideram amică şi încă îmi era dor de el...
După un timp ei au plecat şi apoi cam după jumătate de oră am plecat şi eu...
        Am avut astăzi o discuţie cu prietena mea legată de subiectul "El" şi ... zic eu că nu mi-ar păsa dar cred că i-aş da o altă şansă dacă e să aibe sincere regrete şi să dorească să se întoarcă la mine...dar asta numai după o serie maree de probe :D. Şi dacă rezistă ... mai vorbim...

I hate Valentine's Day

    


  Calvarul numit "Ziua îndrăgostiţilor" sau "Dragobete" care începe la începutul lui Februarie mi se pare o prostie.  Este doar o zi "specială" să spui "Te iubesc" şi să faci cadouri cu inimioare din ciocolată. Dar în zilele în care nu este nicio sărbătoare de genu şi spui cuvinte de dragoste cum se numesc?
         Aşa mult se iubesc românii că toţi îşi fac cadouri din inimioare..Bleah!
         Şi de ce zic că urăsc ziua asta? Am mai multe motive...în primul rând urăsc tot ce ţine de romantism, în al doilea rând sunt plină de dezamăgiri şi nu mai cred în iubire...Şi în al treilea rând mă oftic când văd persoane care chipurile se iubesc stau şi se laudă şi se laudă că ei se iubesc şi vor sta forever together... Şi asta este doar părerea mea şi o susţin...Şi nu va reuşi nimeni niciodată să-mi schimbe părerea. :)
        Mai lipseşte să fiu sunată mâine de către unul din foşti să mă împac cu ei... :)) Nu m-aş mira...
      

Memorii.

        Ca orice adolescentă am ţinut un jurnal acum 4 ani şi astăzi mi-am zis să-l caut să-l răsfoiesc. Mi-a luat aproape toată ziua să-l citesc şi să-l descifrez...Aveam 15 ani şi abia începuse liceul...Din câte am citit araătam a tocilară :)) uniformă pusă la punct, părul strâns mereu, nu mă machiam ca restul fetelor din clasa mea de atunci...
Până într-o zi când o colegă care mă înţelegeam bine m-a tras cu ea la baie, deşi nu vroiam, mi-a desfăcut părul (îl aveam până aproape de fund), mi-a făcut contur negru la ochii şi când am ieşit toţi au rămas uimiţi...eram schimbată...Dar n-a ţinut mult asta:-j
         Perioada aceea a fost trendul telenovelelor pentru mine :)). Ajunsesem să fiu fană RBD.. Cine îşi mai amintesc de ei? Şi din cauza acesta eu nu mai ieşeam cu părinţii mei în oraş weekend de weekend, nu mai plecam cu ei în afara localităţii, iar mama ajunsese la un moment dat să se plângă că m-am închis în mine. Ei de obicei mă scoteau în oraş să-mi fac iubit:)) dar mi-e îmi era frică şi nu vroiam. Chiar tata ajunsese să îmi zică la vârsta aceea să mă ducă să mă călugăresc:)). Dar eu mai mult nu doream să ies şi refuzam orice din cauza că doream să vizualizez serialul. Apoi eram pedepsită, îmi oprea tv-ul ...
         Începusem să savurez wapul mai târziu pentru că în perioada aceea nu aveam internet. Îmi pierdeam timpul cu wapul şi chat-urile, credeam că sunt bune... Am renunţat cu timpul şi la ele după ce am cunoscut internetul... Dar am observat o schimbare ...înainte de a fi în conexiune cu internetul, wapu ...eram mult mai interesată de şcoală şi jocurile copilăriei...dar acum totul e ilogic..

Minimum

Life is a game for two
I thought I would play it with you
But now I play along
In a game that you don’t belong to

Protecţie sau constrângere?

        Copii până la o anumită vârstă trebuie protejaţi de părinţii lor, apoi ei conştientişează când îşi iau singuri libertatea de a-şi alege drumul. Dar unii dintre părinţi îşi constrâng copii şi după vârsta de 18 ani poate şi mai mult.
        Încă de la vârste de 15-16 ani ei trebuie să iasă în lume pentru a socializa. Mulţi dintre aceştia se plâng că nu i se permite să iasă afară cu colegii, prietenii deoarece părinţii sau unul dintre ei nu are încredere în ei.
        Eu am fost un caz şi de aceea am ajuns în momentul de faţă să nu ştiu ce decizii să iau, decizi uşoare pentru alţi dar pentru mine erau ca un test. Am fost forţată să stau numai în casă fără să am prieteni (după părerea tatei este că prietenii nu-mi folosesc la nimic ). Ok..am rezistat până într-a 10a..apoi am început să-mi iau singură libertate, să-mi aleg prietenii după bunul plac şi bineînţeles am intrat într-un anturaj bun. Şi în momentul de faţă, când am aproape 20 de ani, sunt în aceeaşi situaţie. Şi am ajuns să mă consider că are dreptate când de fapt nu are.De exemplu el priveşte emisiunile acelea de 2 bani de la tv "Fata tatii","Schimb de mame" etc, unde am ajuns să fiu comparată cu acele persoane că plec de acasă pentru multe zile şi fac şi dreg, am ajuns să mă consider ca acele persoane şi că nu sunt capabilă de nimic şi nu voi reuşi în viaţă.
         Sau zilele trecute când era un reportaj la şiri legat de medicamentele acelea unse cu nu ştiu ce anume, m-a întrebat dacă eu cu prietena mea consumăm aşa ceva. Eu am rămas :| că nu ştiam despre ce vorbeşte.
Dar... nu am nici cea mai mică idee de ce îmi face asta şi nu mă lasă să-mi iau singură deciziile...

Whatever,all is fine.

         De abia aşteptam să reîncep cursurile...azi am avut prima zi de practică. La început mi-a fost un pic teamă penrtu prima zi, dar spre sfărşit am reuşit să mă relaxez...
         Mă simt bine în compania persoanelor cu care lucrez şi învăţ şi cine ştie poate îmi vor fi colege şi la meseria de viitor. Faţă de liceu, unde  toţi se manifestau ca nişte copii de grădiniţă, aici văd respect, voinţă de învăţare. Whatever, all is fine momentary...
         Am reuşit să-mi fac o ordine în lucrurile care le fac şi am ambiţia să reuşesc în ceea ce mi-am propus. Ştiu că acum nu mai am voie să îmi iau timp liber, decât când este necesar...
        Ieri mi-am revăzut liceul după atâta timp. Am avut nişte ore de biologie şi trebuia să stau cu cei de-a 12a, dar...au rămas aceeaşi copii zăpăciţi. Deşi chiar dacă era aşa îmi este dor de liceu, eram fără griji şi făceam tot ce îmi poftea inima. Dar exista şi un dezavantaj...liceul n-a reuşit să mă maturizeze deloc din punct de vedere psihologic. L-am terminat exact aşa cum l-am şi început: timidă, retrasă, tristă mereu. Dar cu ajutorul şcolii acesteea pe care o frecventez am reuşit într-un semestru să înlătur orice obstacol care mă oprea şi am mai mult curaj de a vorbi deschis. Şi spre să înlătur tot că mai am mici blocaje.
        
        

Despre azi....

        Astăzi se împlinesc 2 ani...2 ani de chin. A trecut repede şi nici nu-mi vine a crede. Şi pe zi ce trece situaţia devine tot mai grea. Oare o mai pot îndura sau apelez la lucruri mai simple?
         Ştiu că va suna ciudat...dar în casa unde locuiesc s-au trimis blesteme din cauza unor certuri. Şi eu sunt urmărită de ele înadins, parcă special pentru mine au fost trimise....Încerc să le ignor, dar nu pot prea mult timp că tot ele mi se bag în suflet şi exteriorizez puteri negative fără dorinţă....

Fragmente.

         "O viaţă de om nu se poate istorisi, nici scrie. O viaţă de om care a iubit lumea şi a străbătut-o e şi mai cu neputinţă de povestit. Dar cănd omul acesta a fost un pasionat, cănd el a cunoscut toate formele fericirii şi ale nenorocirii străbătând pământul, atunci e aproape o îndrăzneală să încerci să redai o imagine vie despre ceea ce a fost în viaţa lui. Mai întâi, e o imposibilitate pentru el însuşi, apoi pentru cei ce trebuie să-l asculte."
        "Farmecul, pitorescul, partea interesantă a vieţii unui om cu temperament puternic, zbuciumat şi, în acelaşi timp, aventuros nu stă totdeuna în faptele izbitoare ale acestei vieţi. Frumuseţea trebuie s-o cauţi de cele mai multe ori în amănunte. Dar cine stă să asculte amănuntul?... Cine-l poate gusta? Şi, mai ales, cine l-ar putea înţelege?"
         "Mai este o greutate: când iubeşti, nu poţi trăi singur. Nu poţi trăi singur nici chiar atunci când nu mai vrei să fii iubit... Asta e adevărat cel puţin pentru pătimaşii care încă n-au încetat să trăiască din amintire, căci nu poate fi nicio amintire fără de prezent. Poţi, mult şi bine, să vrei să mori.[...]"

Panait Istrati-Chira Chiralina

Enrique Iglesias-Hero

Enrique Iglesias - Hero
Încărcat de nabukodonosour. - Music videos, artist interviews, concerts and more.

Altă viaţă.

         De curând mi-am şters restul vieţii mele care face din trecut. L-am plasat uitării pentru că eu nu mai am nevoie de dânsul.  Tot ce am întemeiat, tot ce am cunoscut nu mai vreau să am de a face cu acela. Nici măcar nu vreau să-mi amintesc.
         Îmi doresc altă viaţă, fără minciuni şi vise deşarte care nu-şi au rostul.
         Nici nu pot crede că am avut curajul să dau cu piciorul, dar am făcut-o şi nu regret.