luni, aprilie 08, 2013

In (dependenţă)?


Eu, de când mă ştiu, am fost independentă. În orice situaţie am preferat să mă descurc singură, să nu intervină nimeni în acel moment. Când sunt aşa am un caracter, unul dur, plin de avaritate, gândindu-mă doar la binele meu. O bună prietenă mi-a spus într-o zi că am caracter de lipoveancă. Adevărat.
Dar orice om are şi puncte slabe, iar al meu este atunci când apare cineva în viaţa mea, mă ataşez de acea persoană şi uit drumul pe care trebuia să-l urmez. Sunt opusul a ceea ce ce am descris mai sus. Mă înmoi, cedez la orice vorbă dulce, DEPIND de acea persoană, mă agăţ de ea ca un scai, de parcă este aerul de care am nevoie să-l respir. Asta este senzaţia. Neplăcută, plăcută, dar este! Şi este destul de enervantă în ultima perioadă.
De ce? O întrebare care îmi răsună în creier de câteva zile încoace.

M-am întrebat, dacă atunci când sunt singură POT trece peste orice obstacol de ce atunci când apare un EL  devii altcineva şi nu mai poţi face nimic.

Ştiu că există o vorbă că în iubire devii mai bun. O fi şi asta în cazul meu?

3 comentarii:

Ale spunea...

Buna! Am descoperit ca esti blogger. Iti scriu pentru ca mi-am deschis recent o locatie pe Dorobanti si as dori sa fac o intalnire cu blogerii din Bucuresti. Locatia este www.facebook.com/TheLamper07 .
Daca doresti sa faci si un review sau ceva de genul acesta, cu cel mai mare drag iti multumesc. O zi frumoasa si astept un raspuns!

Ioan Mihai spunea...

Orice este posibil atat in doi, cat si singur. Insa intai trebuie sa invatam sa traim singuri.

Александра spunea...

corect Ioan. trebuie sa invatam sa traim si singuri ;)