joi, martie 03, 2011

Fulgi de martie..

            Primăvara încearcă să se strecoare de câteva zile în sufletul meu. Nu reuşeşte, am porţile închise cu lacătul. Iar cheia este aruncată foarte departe, unde n-o va găsi nimeni, niciodată. Decât eu ştiu de ea.
Îmi este frică să-i las cale liberă cuiva s-o deschidă şi să  se strecoare. Nu vreau fericire. Fericirea doare. Nu vreau suferinţă. M-am săturat de ea. Mă întreb, până când am să fug ? Nu mă poate ajunge din urmă, am mai multă putere decât ea.

Mă uit acum pe geam. Ninge. Şi parcă îmi umple sufletul...deşi sunt sătulă de frig. Concluzia este că cum este acum afară, aşa este şi în sufletul meu.

marți, martie 01, 2011