Another day home

            Două zile petrecute..undeva în Tulcea, dar nu acasă...ci într-un internat al unui liceu. Ştiu că sună haios..însă am oferit nişte ajutor. Pe lângă asta nu a putut lipsi distracţia şi relaxarea..şi evident nopţiile nedormite şi regulile nerespectate :">.
M-am simţit ca un turist în propriul meu oraş. :D


Btw..I already miss 

Asculta mai multe audio Muzica 

Concursul naţional de astronomie "Sub cerul astral al Deltei"

            În perioada 29 iulie – 1 august 2010, se va desfăşura la liceul Grup Şcolar “Anghel Saligny” din Tulcea, ediţia a-IV-a a concursului naţional de astronomie “Sub cerul astral al Deltei”, iniţiat de Palatul Copiilor Tulcea.

           În cadrul competiţiei vor lua parte 12 echipe din oraşe diferite,precum: Argeş, Bacău, Bucureşti, Călăraşi, Dolj, Dâmboviţa, Giurgiu, Suceava, Timiş, Tulcea, Vaslui şi Vâlcea.

           Probele susţinute sunt: cea de teorie în care participanţii trebuie să răspundă unui chestionar grilă format din 20 de întrebări şi proba observaţională, unde îşi vor etala cunoştinţele despre corpurile cereşti şi se vor orienta cu ajutorul unui telescop în căutarea lor.

           Să le urăm succes tuturor echipelor participante!

Cresc şi tot cresc pretenţiile...

            Deşi sunt plictisită de tv..am zis să îi mai dau drumu să văd ce subiecte noi au mai găsit în afară de cel cu Mădălina Manole. Oricum subiectul acesta nu este scos încă..mai au de răscolit.
Şi deodată văd un subiect legat de experienţa în muncă...Hmm..mai nou acum se cere să ai 3 ani de experienţă ca vânzătoare..De unde şi până unde nu ştiu..dar aşa vor patronii..De parcă măsa când i-a făcut i-a făcut cu experienţa în ei. Totuşi mi se pare cea mai mare prostie asta. Experienţa asta o capeţi muncind, nimeni nu s-a născut cu ea.
Am mai văzut un caz, tot ca vânzătoare, prin cartierul meu. Dacă n-ai experienţă nu ştiu cât timp nu te primesc. Am încercat şi eu şi nimic.N-au decât să rămână cu pretenţiile lor că în final vor ajuge să dea faliment

Happy birthday .... to me?!

           Acum 20 de ani la ora 11 şi 20 cică aş fi apărut eu.
           Încă nu pot crede ce repede a trecut timpul...şi odată cu el am trecut şi eu. M-am schimbat..foarte mult...chiar am ajuns să nu mă recunosc...
Timp de 20 de ani am învăţat, am căzut, m-am ridicat şi am merg mai departe, am plâns, am râs, am iubit, am greşit, am sperat, am visat şi acum mai rămâne să fac la fel în continuare...poate chiar mai bine...
Nici nu mă simt să împlinesc o anume vârstă..pentru mine ar fi ca o oarecare zi...Nu mi-ar păsa dacă primesc telefoane sau urări...sau cadouri...pentru că nu aş vrea. Vreau doar sănătate şi putere pentru a merge pe drumul care l-am pornit şi să fac ceva cu el...mă interesează viitorul meu..şi încerc să-mi pun în cap idei şi să merg cu ele...spre reuşite. Atât.
La mulţi ani mie!

Caut chirie!

            Eu cu încă o prietenă ne căutăm chirie în Bucureşti,iar chiria să fie maxim până în 100 euro de persoană, dar până acum am primit doar refuzuri..şi mofturi. După ce îi dai omului ceva mai face şi nazuri..in fine.. Am întrebat fiecare persoană..necunoscută şi cunoscută..şi toţi mi-au trăntit acelaşi răspuns: nu ştiu, nu, caută pe net.
Şi pe net am căutat..dar nu am încredere..nu mai am încredere în nimeni..dar vom vedea noi ce facemm.
Eu mi-am zis aşa..dacă până la sfârşitul lui septembrie nu găsesc nimic..merg şi-mi retrag dosarul de la facultate..gata..nu mai vreau să stau să-mi bag capu..
Iar persoanelor care puteau să mă ajute şi nu au făcut-o şi cele mofturoare..vă zic un lucru..roata se va întoarce..iar orice răsplată are şi o plată...Iar cei care îmi vor cere ajutorul..la fel mă voi comporta..În loc să fim oameni şi să ne ajutăm reciproc...toţi se fac că plouă..
Am ajuns să regret că am luat bacu..şi că am luat admiterea la facultate..iar dacă nu rezolv nimic..chiar voi regreta..
Deci dacă ştie cineva ceva..vă rog să îmi spuneţi... Poate să fie o singură cameră..mai mult nu..sau o garsonieră...

Să-l ajutăm pe Iulian!

          
Am preluat mesajul de pe blogul Alicei Georgiana.
Măcar atât pot face şi eu...


Popaene Iulian Florentin, de 4 ani, a fost diagnosticat și operat de tumoră de ventricul meduloblastom desmoplastic, hidrocefalie internă secundară, drenaj ventriculo peritoneal unishunt, chimioterapie adjuvantă.
Acum are nevoie de încă o operație, fără de care viața sa poate fi pusă în pericol.
Cei ce doresc să-l ajute pe Iulian o pot face depunând bani în contul:
- RO52RNCB0630108736140001 deschis la BCR sau
- Contactând-o pe Onica Liuba, str. Aleea Cristina bl. 18, sc.B, et.4, ap. 18, Tulcea, tel. 0746474014

..............

             Ce visare domle? În lumea asta îţi mai vine să visezi ceva care speri că ţi se va împlinii curând? Nu! nu cred...nu mai am încredere în absolut nimeni. Am avut încredere într-o persoana care credeam că mă va ajuta să-mi împlinesc visul..şi m-a lăsat ...aşa... fără niciun ba sau da. Mulţumesc, oricum! N-am stat să mă ţin ca un câine după aceea persoană să văd ce răspuns îmi dă pentru că nu-s sclava nimănui. În fine...
Iar pe lângă faptul că lumea e atât de egoistă...unde am început să intru şi eu în această categorie....mai este un lucru: se fac foarte multe diferenţe..Şi de ce mă? Că dacă nu ai aspectul fizionomic fooooarte, da foarteee frumos eşti dat afară dintr-un anume grup? Eee, rahat şi cu asta!
Văd fete de generală care au aspect de curve..care merg pe mijlocul străzii pentru a se simţii mândre că sunt clanxonate de maşiniile care trec pe lângă acestea... copii care beau şi fumează ...
Poate-s dură dar chiar nu-mi mai pasă de nimic şi de nimeni...iar felul meu de a vorbi s-a schimbat enorm de mult..şi numai din cauza anturajului din ziua de azi. Iar duritatea asta o pot ascunde după o faţă inocentă dacă doresc.

Pană idei

            ...deci iau o pauză îndelungată. Nu mai vreau să mă mai plâng de nimic, nu vreau să mai stau la mila nimănui...sunt mare mă descurc şi singură.  Am luat nişte decizii şi le voi duce până la capăt deşi nu au nicio legătură cu visele mele. Ele s-au cam spulberat..de tot..in fine..
Weekendul acesta mi-am făcut pc-ul să zicem..că binişor..mi-am continuat vizualizarea serialelor The vampire diaries şi Chuck de unde am rămas şi poate de mâine revăd şi restu...
În rest nimic nou...

Viaţa-i ca o tablă de şah cu piese albe şi negre.

            Îi place aşa mult să ne mute ca pe tabla de şah fără să se gândească prea mult. Nu înţeleg de ce este aşa crudă..şi nu uneori, ci mereu.
Pot doar atât să zic..voi spera şi va fi bine..şi voi trece...oricât de greu este. Dar pe lângă acestea îmi vine să şi renunţ la vise şi să fac ceea ce nu-mi place.
Când ai un vis de împlinit este imposibil să nu-ţi apară un obstacol..două..trei...şi aşa mai departe...
Să urlu şi să plâng nu este o rezolvare, ci doar o simplă decărcare fizică.

Nici nu mai ştiu ce gândesc acum...doar observ că mă las condusă şi mă las influenţată de lucrurile negative...

I like that.

P.S. Şi pentru cineva special care nu îşi vede lungul nasului lui...îşi bagu nasu..taci dracu!