duminică, aprilie 24, 2011

Marile Speranţe de Charles Dickens.

           O poveste despre un orfan pe nume Pip care vrea să devină gentleman pentru a o cuceri pe frumoasa Estella.
Mi s-a părut atât de diferită faţă de ceea ce am citit până acum, să specific, filozofice. Mi s-a părut copilăroasă, uşor de citit, dar m-a captivat povestea.
Deşi trebuia citită la o vârstă mai mică decât am eu acum, asta nu înseamnă că nu trebuia să o citesc.  Din contră, am învăţat ceva din ea.
Urmează să vizualizez şi filmul.:)

4 comentarii:

Lillee spunea...

Eu iti dau dreptate pentru ca si eu am citit multe carti care, practic, trebuiau citite la o varsta mult mai mica. Dar nu conteaza, niciodata nu-i prea tarziu. :)

iri spunea...

eu l-am citit acum vreo juma de an (deci 20 de ani) si nu mi s-a parut tarziu :) e superba cartea si iti recomand, daca ai timp si rabdare, sa te bagi intr-o citire masiva de dickens, e minunat cu totul :)

Александра spunea...

@iri: Da stiu ca sunt frumoase operele lui....am auzit ca Poveste din 2 orase este mai frumoasa..cand fac rost de ea o citesc:) Acum am terminat Un veac de singuratete..am nevoie de o pauza si ma apuc din nou:))

Ana. spunea...

Si eu am citit de exemplu "De veghe in lanul de secara" la 19 ani. Multi imi spuneau ca ala e roman de citit la 15 ani. Eu i-am gasit si atunci un farmec aparte.
Asa cum spunea is Lillee, niciodata nu e prea tarziu :)