Ultima....

            Eu nu mai am nevoie acum. Mi-a fost de ajuns încă o experiență pentru a mă lecui și să stau dracului cu picioarele pe pământ, cu mintea deschisă și inima închisă.
Nu mai vreau cuvinte dulci  care să-mi ungă sufletul și să cad în așa numitul vis numit fericire pentru câteva clipe, iar atunci când va fi nevoie să te trezești îți zici Damn it!, cred că a fost doar un coșmar, care de fapt n-a fost.
Nu mai vreau fericire din aia în doi, pot fi fericită și singură, nu? Eu cred că da.
E ciudat, nu mai vreau nimic din ceea ce mi-am dorit foarte mult. Nu am primit nimic din asta, am primit doar niște grame de ură și de silă pe care le-am adunat tot timpul într-un colț din sufletul meu.

Sincer, a trecut exact o lună și îmi este foarte dor de acel noi care a stat pe buzele mele, atunci. Parcă a trecut un veac de atunci. Ști ce aș putea face acum, te-am avertizat de prima dată, dar n-o fac. Nu meriți să păcătuiesc pentru tine.  O să las timpul să rezolve totul.

Acum, totul e din ce în ce mai bine. Acum nu o să-mi mai doresc nimic pentru că primesc ceea ce nu vreau.