Am avut o zi de Paşte diferită faţă de anii trecuţi. Şi totuşi m-am simţit mai ciudat decât deobicei. Am preferat să văd mai toată ziua filme şi să mă relaxez la o prietenă acasă. Am început cu comedii de ne durea burta de la atâta râs The sky next door , apoi Secret window care l-am privit încă o dată iar spre seară am dat-o pe filme de dragoste. Eu am propus să ne uităm la A walk to remember. Deşi îl privisem de vreo 5-6 ori nu mă săturasem de el. I-am arătat trailer-ul prietenei mele să vadă despre ce este vorba şi deodată mă întreabă: 'Fată, plângi?!' Şi eu îi zic..eh cred că e din cauza filmului..dar cum să plâng eu fără motive.
Ok ne-am pus să ne uităm, comentam fiecare secvenţă când spre mijlocul filmului amândouă plângeam...da şi cum:)) Vaai...
M-am mirat şi eu că l-am mai văzut dar nu am plâns la el...Dar poate este din cauză că nu mă mai simt fericită..poate..nu ştiu dar nu mai contează.
Tot ce pot zice este că mi-a plăcut ziua.
3 comentarii:
Imi si imaginez...pe amandoua plangand de mama focului :))
Te pup!
Daca voi ati plans la filme de dragoste atunci la alea de groaza ce faceti???Urlati de spaima :))
Radeeem in prostie!:))
Trimiteți un comentariu