Spre o altă destinaţie.

           Vara a luat sfârşit cu ceva vreme în urmă. E timpul ca şi vacanţei să i se termine contractul, din păcate. Am putut să mă bucur cât am putut de vacanţa asta, cam scurtă de fel, dar a meritat şi cât a ţinut şi ce am făcut.
Acum e rândul nostru, celor mari, să ne îndepărtăm de casele noastre şi să purcedem spre ale noastre universităţi, care, sper eu, că vom schimba ceva în a noastră ţară.
Rămâne să-mi iau rămas bun de la blog şi de la internet,pentru moment, fiindcă nu voi mai avea cum să mai  activez atât de mult în lumea online-ului.
          
         

Zi de filme.

         Am avut o zi de Paşte diferită faţă de anii trecuţi. Şi totuşi m-am simţit mai ciudat decât deobicei. Am preferat să văd mai toată ziua filme şi să mă relaxez la o prietenă acasă. Am început cu comedii de ne durea burta de la atâta râs The sky next door , apoi Secret window care l-am privit încă o dată iar spre seară am dat-o pe filme de dragoste. Eu am propus să ne uităm la A walk to remember. Deşi îl privisem de vreo 5-6 ori nu mă săturasem de el. I-am arătat trailer-ul prietenei mele să vadă despre ce este vorba şi deodată mă întreabă: 'Fată, plângi?!' Şi eu îi zic..eh cred că e din cauza filmului..dar cum să plâng eu fără motive.
        Ok ne-am pus să ne uităm, comentam fiecare secvenţă când spre mijlocul filmului amândouă plângeam...da şi cum:)) Vaai...
M-am mirat şi eu că l-am mai văzut dar nu am plâns la el...Dar poate este din cauză că nu mă mai simt fericită..poate..nu ştiu dar nu mai contează.
         Tot ce pot zice este că mi-a plăcut ziua.

Curăţenie.

        Niciodată nu mi s-a părut aşa important să faci curăţenie doar pentru că vin sărbătorile şi primeşti musafiri. Eu o fac mai zilnic doar pentru dragul de a fi curat în casă..de fapt sunt cam obsedată să fie curăţenie:)). Aşa este felul meu.
        De azi cică încep şi eu curăţenia generală pentru Paşte..deh...dar m-ai important ar fi pentru mine împăcarea sufletului, curăţirea lui de păcate şi să-mi şterg şi din suflet anumite lucruri care mă chinui de ceva vreme să uit dar destinul face în aşa fel că după ce nu mai dai importanţă exact atunci se iveşte ceva şi ţi-l bagă pe suflet din nou.
         Acum dispar, nu o să mai postez decât după Paşte pentru că am un timp foarte încărcat. Doar am să mai arunc un ochi pe aici să văd ce se mai aude de #tulceameet
. De fapt timp încărcat am de 2 săptămâni până în prezent dar încerc să fac faţă la tot...Dar abia aştept weekendul:D

Ora pământului.

        Am participat şi anul trecut la acest eveniment şi voi participa şi anul acesta, dar se pare că va fi mai devreme, adică sâmbătă 27 martie.
         Anul trecut a fost un succes, am prins şi vreme bună şi aveam cu cine colabora dar să vedem anul acesta..că cei mari au plecat..am rămas eu singura cea mare:)).  Încă nu am toate detaliile ce şi cum..trebuie să mă consult cu restul..asta joi seară mă avânt pe la club după ore. Eu sper să iasă ok.
O să revin cu detalii.

Update: So, toată agitaţia  va fi în Piaţa Civică..pe la ora 6 jumate-7 seara. Să vedem dacă vremea va ţine cu noi sau îşi va face de cap...şi poate reuşesc să ajung şi eu pentru că am şi eu treabă:))

Gândesc cu capul.

         N-am mai scris de mult. Poate nu am idei...sau am..doar că toate sunt amestecate şi nu le găsesc o ordine.
         Nu mai vreau să scriu rânduri triste..nu ar avea logică....aici sunt tristă dar în realitate..în preajma prietenilor,colegilor râd şi am chef de umor. Doar când sunt izolată îmi zboară gândul la lucrurile nerealizabile sau care cred că nu voi putea să le realizez vreodată în acestă viaţă.
         Nici nu-mi mai pot propune ceva pentru suflet pentru că a doua zi se iveşte ceva care mă face să mă răzgândesc. E mai bine să uit de anumite lucruri..sau să nu le mai dau importanţă...şi mă ocup de treburile mele care le consider mult mai importante.
        M-am gândit că este mult mai bine să nu mai gândesc cu inima în anumite situaţii şi să gândesc cu capul...
        Am devenit altceva....nici nu mă recunosc. Chiar dacă am devenit cine sunt acum...va fi bine pe viitor şi aşa....

Activităţi

        La luna asta îmi plac multe..mai puţin atmosfera de afară.
Încă de prin liceu..de 3 ani aproape sunt elevă la clubul de astronomie şi speologie...Totul a început dintr-o plictiseală..şi acum am ajuns să fiu pasionată..şi să mă implic mai mult..
Înainte de a termina liceul am participat la o groază de activităţi unde am avut şi rezultate pozitive şi negative..Dar am învăţat din aceste lucruri...Şi nu doar asta..Am cunoscut lume nouă..şi din afara oraşului...
În prezent..nu mai am timp să merg la club...dar am acceptat să particip la activităţi..unde profesorul are mare încredere în mine pentru că sunt cea mai mare de acolo.

Am avut o activitate pe 7 martie dedicat ziua femeii...împărţit mărţişoare..atragerea lumii de a privi ptin telescop. Lumea ajunsese să ne întrebe dacă vine cutremurul:)) de unde era să ştim noi asta..noi ne ocupam cu altceva..
Acum la sfârşitul lui martie...mai am o activitate în Piaţa Civică..unde nu ştiu mare lucru ce se va face..doar că va trebui să prezentăm clubul nostru cât de frumos putem...A doua zi vom pleca la Galaţi la club pentru prezentarea unui proiect..sper să ajung şi anul acesta pe acolo :D că deja sunt expertă în prezentarea unui proiect..deşi la început aveam mari emoţii:-s.
Dar până atunci...am primit o invitaţie pentru a lua parte, dacă doresc, la un proiect organizat de unul din liceeile oraşului..Proiectul se numeşte 'Universul cunoaşterii' cu două teme 'România-ca destinaţie turistică, într-o Europă turistică' şi 'Factori de poluare, încălzire globară, fenomene meteorologice extreme. Energia nepoluată'.
Acum nici nu ştiu ce să aleg şi cum să încep. Dacă este să mă hotărasc să particip, nu doar pentru a câştiga, ci pentru a cunoaşte persoane noi, alte opnii...pentru a mai prinde ceva experienţă..

Iar acum trebuie să mă pun să învăţ la biologie..:-s brr..n-am înţeles mai nimic... şi îmi este frică..am în mine o frică extrem de mare...pentru că timpul trece repede...şi se aproprie...

Update later: Am primit o veste. Va trebui să învăţ să fac injecţii cu insulină..adică într-un cuvânt voi deveni asistenta personală a bunicii...Mâine trebuie să mă întâlnesc cu medicul ei şi să mă înveţe...Vai şi cât urăsc eu acele...:|
Numai bine tuturor.

Vizită la stomatolog...

        De la vreo 12 ani n-am mai vizitat stomatologul..şi acum s-a trezit o măsea..de fapt de 2 sau 3 săptămâni mă durea ultimul molar (adică şi măseaua de minte)şi nu îi dădeam importanţă..deşi mă durea îngrozitor de tare...Ziceam..eh lasă că iau un nurofen şi trece..Da de unde..mă durea mai tare...
Am zis prima dată că poate este nervul şi că va trebui să-l scot...dar măseaua nu este crescută şi este imposibil..Eh..m-am dus să-mi fac o programare..măcar dacă rezolv problema asta cu măseaua să rezolv şi restul problemelor...
Am reuşit să-mi fac programare ieri  şi azi mi-am aflat diagnosticul...Şi ce credeţi...am pericoronarită..o infecţie a măselei de minte..:)) Râd eu..dar e dureroasă...Şi nişte cari..atâta tot..
Mi-a prescris nişte antibiotice..2 feluri..bleah..şi o vizită la radiologie...
Sper să reuşesc să scap de probleme cât mai repede.. După vorba doctoriţei..în cel mai caz fericit scap în 2 săptămâni...
Mi s-a părut foarte ok doctoriţa..şi lucra bine...Mă întrebase la un moment dat unde învăţ..şi eu i-am spun unde, ce şi cum...Şi normal că nu am scăpat de nişte întrebări legate de medicină..dar m-am descurcat...:)

Update later : Iar imediat după asta am aflat că era dacă mai stăteam ceva timp cu infecţia asta..-şi aşa era complicată când m-am dus- era posibil să dau colţul.:)

Multă distracţieee

         Nici nu ştiu cum să încep , dar pot să zic că m-am distrat aseară până dimineaţa cum nu m-am distrat niciodată...
         Totul a început de la ora de biofizică...începusem să mă plictisesc..şi am zis să găsesc ceva să fac să mă amuz...Mă sunase şi fratemiu să mă cheme în oraş pentru că ieri şi-a făcut majoratul..iar după ore obosită şi somnoroasă cum eram..am aterizat direct în Latin 'rockotecă' :-??. Cum am ajuns acolo am făcut cunoştinţă cu prietenii lu fratemiu..super de treabă. Doar că unul dintre tipi pusese ochii pe mine..deh nu m-aş mira :)). Acela mă întreabă şi pe mine şi pe prietena mea, care a fost invitată dacă avem iubiţi. Noi, pentru a scăpa de el că prea se întindea, i-am zis că da:)) unde ne-a şi crezut.A fost o nebuneală extrem de mare...începusem să imităm animalele fiecare cum putea..parcă scăpasem de la zoo:)), bere muuultă..deşi nu beiam că tocmai luasem un antibiotic.şi .pizza..Într-un cuvânt totul a fost super, nici nu mă aşteptam să mă invite fratemiu...Muzica era plictisitoare...apoi băgase Rammstein, unde eu cu prietena mea eram înebunite. Începusem să facem show pe piesă..exact ca de revelion. Am plecat de la acolo pe la 11..şi nu aveam chef de casă...Luasem cluburile la rând pentru a vedea care sunt mai libere..Am continuat şi pe stradă cu imitatul de animale..toţi se uitau la noi parcă scăpasem de la nebuni=)). Eh..ne-am hotărât să mergem să jucăm biliard..Am ajuns la local...şi am început şi panarama acolo :)) . Ajunsesem la o concluzie..că cola avea ceva de ne comportam ca nişte depravaţi:)). Am ajuns pe la 1 şi ceva acasă dimineaţa..no problem..Am mai pierdut o oră şi ceva pe nişte treburi..deşi eu dormeam din picioare.. Am reuşi să adorm 3-4 ore..şi la 7 eram iar in picioare..de data asta pentru a merge la biserică..Tare nu?:))
        Acum nici nu mai simt oboseala..deşi am nişte cearcăne adânci..dar poate diseară o voi simţi...
        Şi este timpul să redevin la mood-ul de seriozitate..că dacă reîncep iar cu pierdere de timp şi ditracţie de genul acesta nu mă mai pot opri..:)Şi acestea fiind spuse încep şi eu postul de luni..gata!


   

Azi.

        Poate azi este o excepţie...vreau să mă relaxez..să mai uit de stres..şi timpurile grele care vor urma...Azi vreau să visez..să sper...Poate că păstrez o simpatie pentru cineva în taină..şi asta m-ar face să fiumai fericită..deşi sunt conştientă de faptul că nu va exista nimic...Doar că lucrul acesta mă face să mă simt bine..:)
        Deşi poate sunt şi acum vremuri grele..şi am foarte multe de învăţat..eu nu sunt atât de serioasă...Nu pot să mă consider atât de matură..ca altele...mă comport mai copilăreşte...Dar va veni şi ziua când voi lăsa aceste lucruri în urmă...şi va trebui să mă gândesc mult mai serios...
        Astăzi este şi ziua lui fratemiu...a devenit şi el major...Îmi amintesc şi eu de majoratul meu de acum 2 ani...unde am multe amintiri...de bine..din perioada. Ce repede a trecut timpul...A trecut..dar am luat şi amintirile cu mine...nu am putut să le las în urmă..

        
     
  
      

The untrue world

        Trebuie să ai încredere în cei din jur pentru a fi fericit în viaţă, asta fiind părerea unui personaj dintr-o piesă de teatru. Dar şi aceste personaje care vorbesc filozofie 'vulgară' neînţeleasă de restu, fie cei plictisiţi de viaţă care nu au făcut nimic toată viaţa lor sunt creaţi de o singură persoană. Însă nu înţeleg un aspect...de ce ai încredere şi apoi te dezamăgeşte exact aceeaşi persoană? În jurul meu există doar laşitate, falsitate, mizerie. De ce s-a ajuns să trăim într-o lume mincinoasă...să nu mai avem curaj să discutăm un subiect când suntem normali fără a luat un antidot (alcool, droguri, etc)? Nu mai am nici sprijin..de fapt nici n-am avut sprijin din partea persoanelor apropriate de mine..dacă aş fi avut..poate că acum aş fi avut nişte reuşite...Mi-a rămas doar să încerc să mă sprijin singură..să devin mult mai individuală... Mi se zic cuvinte dureroare tot mai des care mă descurajează pe moment, dar devin mai puternică apoi. Dar acea persoană va regreta lucrul acesta, va regreta. Dar ce au văzut uni la mine..scrie cumva 'fraieră' pe fruntea mea şi nu ştiam eu?
         Am fost creaţi să ne bucurăm şi să respectăm tot ce ţine natura, dar noi o distrugem..De aceea, acum, suntem pedepsiţi..ierni friguroase şi veri înăbuşitoare, cutremure, inundaţii etc... Îmi este frică de viitor..şi nu-mi doresc să fi fost aşa. Ştiu că sună bizar..eu nu cunosc viitorul..nici nu cred în cele spuse din filme sau din surse  de pe internet..doar că observ lucrurile şi le analizez...iar rezultatul va fi foarte rău. Acesta este doar punctul meu de vedere, nu trebuie să credeţi, fiecare are opinile sale...Poate le veţi considera aberaţii..dar pentru mine nu sunt..
        Cred că voi dispărea o perioadă...dacă voi fi rece şi indiferentă..nu vă faceţi griji...Îmi voi reveni la mood-ul meu normal...
        
       

Oare se mai merită?

         Pe zi ce trece se fac modificări în învăţământ...Şi pentru ce? Să se distreze ei şi noi să fim marionetele lor? NU! Nu mi se pare deloc corect! Unde este învăţământul care a fost o dată? Unde a dispărut şi de ce? Eu deja mă simt scârbâtă de legile lor şi de ei însăşi! Vorbeam cu o prietenă ieri despre subiectul acesta..şi îmi zicea că cei care dau anul acesta,  pentru prima dată şi pică la o anumită materie, la anul nu dă la materia picată, ci tot bacul. Am rămas mută!
        Pe zi ce trece mă stresez tot mai mult să învăţ pentru bacalaureat şi stau şi mă întreb dacă nu cumva învăţ degeaba. Mi-am pierdut şi concentraţia care o avea odată. Nu, nu mai pot învăţa, însă încerc.
        Mă întreb oare se mai merită? Mulţi mi-au zis că nu mai este examenul de altă dată. Întradevăr aşa este...dar dacă...se va întâmpla cu mine aceeaşi greşeală din sesiunea trecută? Adică să am ghinionul să îmi iasă iar media sub nota minină necesară de 6...Pentru 50 de sutimi de care mai aveam eu nevoie, acum trebuie să dau aproape tot bacul...
        Îmi zic zilnic că va fi bine...dar uneori îmi dispare orice speranţă...
        Mi se pare o prostie totul..şi viitorul României la fel mi se pare. Îl loc să fie mai bun este din ce în ce mai rău.

Defectele mele.

        Am tot evitat subiectul fiindcă nu prea îl deschid. Eu fiind în zodia leului am şi eu parte de defectele mele mai mult sau mai puţin exteriorizate.

Cu cât este mai neevoluat un om născut în zodia Leului, cu atât prezintă mai multe defecte specifice zodiei sale.
Nativul are mari şanse să prezinte următorul tablou de defecte: vanitos, arogant, orgolios, egoist, mândru, pripit, emotiv, imprudent, susceptibil, fanfaron, snob, ipocrit.
Poate fi dominator, autoritar, tiran, despot, impulsiv, iritabil, mânios, brutal, sfidător, căutarea exagerată a gloriei, onorurilor şi celebrităţii, supraestimare, tendinţe către dramatizări, teatral.
Iubeste speculaţiile de tot felul, aventurile amoroase, opulenţa, fastul, iubeste luxul şi podoabele, e risipitor, extravagant, narcisist.

        Asta se zice. Însă nu în totalitate este adevărat.
        În primul rând eu încă de mică am fost retrasă, timidă şi foarte naivă. Am fost învăţată să accept modestul şi nu extravaganţa. Dar cu timpul aspectul acesta a început să se deteriorieze. Am o vârstă şi doresc şi eu să arăt bine, dar nu exagerez. Nu sunt în pas cu moda, o urăsc.
         În al doilea rând legat de orgoliu şi vanitate am observat că au început să apară semne odată cu trecerea timpului. Eu încerc să nu le exteriorizez şi reuşesc de fiecare dacă. Aş vrea să le elimin dar nu cred că voi putea reuşi pentru că aşa am fost creată să fiu imperfectă. Legat de speculaţii şi opulenţă nu este cazul la mine.
Uneori sunt susceptibilă şi fanfaroană, recunosc, dar foarte rar.
Iubesc luxul şi podoabele..total fals în cazul meu. Îmi place să ţin ordine chiar dacă am şi o casă modestă. Chiar mă confrunct cu mama pe tema asta -care este taur-ea se gândeşte la lucruri luxoase şi când intervin şi eu îi zic 'nu ar fi mai bine nişte lucruri mai simple?' La ea am observat caracterul de risipitoare, dar la mine nu prea.
        Ştie fiecare dintre noi că lumea nu poate fi perfectă, aşa a fost lăsată.

Wtf?!

        Mi s-a zis că sunt cam negativistă legat de o postare anterioară...dar nu este adevărat. Eu nu sunt aşa. Aşa m-au făcut cei pe care i-am cunoscut. Eu din fire sunt tandră, romantică etccc..dar şi naivă totodată şi mă las călcată în picioare.
         De aceea mi-am propus- deşi nu ştiu cât de mult voi elimina naivitatea- să încerc să privesc realitatea şi să nu mai pun aşa mult suflet dacă observ că acea persoană vrea să mă calce în picioare.
         Recunosc, am iubit o singură dată. M-am gândit mult prea mult la acea relaţie şi întradevăr m-am implicat..deşi totodată eram şi bătaia de joc lui...dar nu îmi păsa şi nu ascultam vorbele adevărate din jur. Îmi păsa doar de relaţia aceea care a durat 6 luni şi care a fost acum 2 ani pe când aveam vreo 17 ani.
         În prezent nu îmi mai stă gândul la iubire. Mi-am propus să mă implic în alte lucruri care îmi vor schimba viaţa odată cu trecerea timpului. Am deja cred că 5 luni de când sunt singură şi aşa voi sta până după bac adică până la vară. Şi apoi dacă s-o ivi ocazia nu voi da cu piciorul.... :D Dar nu va fi aşa uşor pentru acel el...va trebui să treacă prin anumite probe.
       

        Nu mai sunt aceeaşi. Mi-a dispărut orice urmă de speranţă şi îmi zic că lucrurile care le consideram înainte neadevărate, acum le consider adevărate. Mi-a dispărut curajul şi curiozitatea pe care le aveam acum ceva timp.
Devin insuportabilă. Chiar am devenit geloasă pe prietena mea cea mai bună şi nu mi-am dorit asta. Nu vreau să se distrugă prietenia noastră din cauza unei prosti de ale mele. Ea m-a învăţat despre orice, mi-a fost profesoară chiar dacă aveam aceeaşi vârstă. Dar am început să ignor sfaturile ei. Ea m-a adus în etapa de a avea putere, dar eu distrug ce a creat ea....
        Nu mai pot fi comunicativă, mă închid din ce în ce mai mult în mine. Nici încredere în puterile mele nu mai am. Mă întreb ce aş putea face..şi consider că dacă stau închisă în casă cu telefonul închis să nu fiu căutată este bine...
        Nu mai vreau. Vreau să fiu ca înainte dar de unde aş putea începe...

Breakdown

         Ziceam eu în postarea trecută că nu m-aş mira dacă m-ar suna vreun fost..de valentine's day. Dar nu s-a întâmplat..din contră m-am întâlnit personal cu primul meu prieten....la un spectacol. Nici nu mă aşteptat să fie acolo..cu ...o amică de-a mea... Eu am observat-o pe ea cănd a venit acolo ... dar pe el nu. Apoi l-am văzut şi pe el.Mă blocasem..nu mai ştiam să reacţionez...dar mi-a trecut. Tipa a venit la mine m-a salutat, m-a întrebat ce caut acolo ca şi cum nu aş avea voie acolo şi i-am răspuns:"Poi fac foarte bine şi am ieşit aici fiindcă sunt îndrăgostită de mine însumi şi am vrut să profit." Tipa a rămas cam ...mască, nu mai ştia ce să zică şi a plecat la el. Şi mama ei de coincidenţă că am stat aproape unul lângă altul...Observam cu coada ochiului că el mă priveşte şi doreşte să-mi vorbească..dar eram fericită cântam, rădeam, dansam..nu aveam stres.Dar de ce să nu recunosc..mă deranja că era cu tipa aceea..tipa aceea care o consideram amică şi încă îmi era dor de el...
După un timp ei au plecat şi apoi cam după jumătate de oră am plecat şi eu...
        Am avut astăzi o discuţie cu prietena mea legată de subiectul "El" şi ... zic eu că nu mi-ar păsa dar cred că i-aş da o altă şansă dacă e să aibe sincere regrete şi să dorească să se întoarcă la mine...dar asta numai după o serie maree de probe :D. Şi dacă rezistă ... mai vorbim...

Memorii.

        Ca orice adolescentă am ţinut un jurnal acum 4 ani şi astăzi mi-am zis să-l caut să-l răsfoiesc. Mi-a luat aproape toată ziua să-l citesc şi să-l descifrez...Aveam 15 ani şi abia începuse liceul...Din câte am citit araătam a tocilară :)) uniformă pusă la punct, părul strâns mereu, nu mă machiam ca restul fetelor din clasa mea de atunci...
Până într-o zi când o colegă care mă înţelegeam bine m-a tras cu ea la baie, deşi nu vroiam, mi-a desfăcut părul (îl aveam până aproape de fund), mi-a făcut contur negru la ochii şi când am ieşit toţi au rămas uimiţi...eram schimbată...Dar n-a ţinut mult asta:-j
         Perioada aceea a fost trendul telenovelelor pentru mine :)). Ajunsesem să fiu fană RBD.. Cine îşi mai amintesc de ei? Şi din cauza acesta eu nu mai ieşeam cu părinţii mei în oraş weekend de weekend, nu mai plecam cu ei în afara localităţii, iar mama ajunsese la un moment dat să se plângă că m-am închis în mine. Ei de obicei mă scoteau în oraş să-mi fac iubit:)) dar mi-e îmi era frică şi nu vroiam. Chiar tata ajunsese să îmi zică la vârsta aceea să mă ducă să mă călugăresc:)). Dar eu mai mult nu doream să ies şi refuzam orice din cauza că doream să vizualizez serialul. Apoi eram pedepsită, îmi oprea tv-ul ...
         Începusem să savurez wapul mai târziu pentru că în perioada aceea nu aveam internet. Îmi pierdeam timpul cu wapul şi chat-urile, credeam că sunt bune... Am renunţat cu timpul şi la ele după ce am cunoscut internetul... Dar am observat o schimbare ...înainte de a fi în conexiune cu internetul, wapu ...eram mult mai interesată de şcoală şi jocurile copilăriei...dar acum totul e ilogic..

Protecţie sau constrângere?

        Copii până la o anumită vârstă trebuie protejaţi de părinţii lor, apoi ei conştientişează când îşi iau singuri libertatea de a-şi alege drumul. Dar unii dintre părinţi îşi constrâng copii şi după vârsta de 18 ani poate şi mai mult.
        Încă de la vârste de 15-16 ani ei trebuie să iasă în lume pentru a socializa. Mulţi dintre aceştia se plâng că nu i se permite să iasă afară cu colegii, prietenii deoarece părinţii sau unul dintre ei nu are încredere în ei.
        Eu am fost un caz şi de aceea am ajuns în momentul de faţă să nu ştiu ce decizii să iau, decizi uşoare pentru alţi dar pentru mine erau ca un test. Am fost forţată să stau numai în casă fără să am prieteni (după părerea tatei este că prietenii nu-mi folosesc la nimic ). Ok..am rezistat până într-a 10a..apoi am început să-mi iau singură libertate, să-mi aleg prietenii după bunul plac şi bineînţeles am intrat într-un anturaj bun. Şi în momentul de faţă, când am aproape 20 de ani, sunt în aceeaşi situaţie. Şi am ajuns să mă consider că are dreptate când de fapt nu are.De exemplu el priveşte emisiunile acelea de 2 bani de la tv "Fata tatii","Schimb de mame" etc, unde am ajuns să fiu comparată cu acele persoane că plec de acasă pentru multe zile şi fac şi dreg, am ajuns să mă consider ca acele persoane şi că nu sunt capabilă de nimic şi nu voi reuşi în viaţă.
         Sau zilele trecute când era un reportaj la şiri legat de medicamentele acelea unse cu nu ştiu ce anume, m-a întrebat dacă eu cu prietena mea consumăm aşa ceva. Eu am rămas :| că nu ştiam despre ce vorbeşte.
Dar... nu am nici cea mai mică idee de ce îmi face asta şi nu mă lasă să-mi iau singură deciziile...

Whatever,all is fine.

         De abia aşteptam să reîncep cursurile...azi am avut prima zi de practică. La început mi-a fost un pic teamă penrtu prima zi, dar spre sfărşit am reuşit să mă relaxez...
         Mă simt bine în compania persoanelor cu care lucrez şi învăţ şi cine ştie poate îmi vor fi colege şi la meseria de viitor. Faţă de liceu, unde  toţi se manifestau ca nişte copii de grădiniţă, aici văd respect, voinţă de învăţare. Whatever, all is fine momentary...
         Am reuşit să-mi fac o ordine în lucrurile care le fac şi am ambiţia să reuşesc în ceea ce mi-am propus. Ştiu că acum nu mai am voie să îmi iau timp liber, decât când este necesar...
        Ieri mi-am revăzut liceul după atâta timp. Am avut nişte ore de biologie şi trebuia să stau cu cei de-a 12a, dar...au rămas aceeaşi copii zăpăciţi. Deşi chiar dacă era aşa îmi este dor de liceu, eram fără griji şi făceam tot ce îmi poftea inima. Dar exista şi un dezavantaj...liceul n-a reuşit să mă maturizeze deloc din punct de vedere psihologic. L-am terminat exact aşa cum l-am şi început: timidă, retrasă, tristă mereu. Dar cu ajutorul şcolii acesteea pe care o frecventez am reuşit într-un semestru să înlătur orice obstacol care mă oprea şi am mai mult curaj de a vorbi deschis. Şi spre să înlătur tot că mai am mici blocaje.
        
        

Despre azi....

        Astăzi se împlinesc 2 ani...2 ani de chin. A trecut repede şi nici nu-mi vine a crede. Şi pe zi ce trece situaţia devine tot mai grea. Oare o mai pot îndura sau apelez la lucruri mai simple?
         Ştiu că va suna ciudat...dar în casa unde locuiesc s-au trimis blesteme din cauza unor certuri. Şi eu sunt urmărită de ele înadins, parcă special pentru mine au fost trimise....Încerc să le ignor, dar nu pot prea mult timp că tot ele mi se bag în suflet şi exteriorizez puteri negative fără dorinţă....

Altă viaţă.

         De curând mi-am şters restul vieţii mele care face din trecut. L-am plasat uitării pentru că eu nu mai am nevoie de dânsul.  Tot ce am întemeiat, tot ce am cunoscut nu mai vreau să am de a face cu acela. Nici măcar nu vreau să-mi amintesc.
         Îmi doresc altă viaţă, fără minciuni şi vise deşarte care nu-şi au rostul.
         Nici nu pot crede că am avut curajul să dau cu piciorul, dar am făcut-o şi nu regret.