Primăvara încearcă să se strecoare de câteva zile în sufletul meu. Nu reuşeşte, am porţile închise cu lacătul. Iar cheia este aruncată foarte departe, unde n-o va găsi nimeni, niciodată. Decât eu ştiu de ea.
Îmi este frică să-i las cale liberă cuiva s-o deschidă şi să se strecoare. Nu vreau fericire. Fericirea doare. Nu vreau suferinţă. M-am săturat de ea. Mă întreb, până când am să fug ? Nu mă poate ajunge din urmă, am mai multă putere decât ea.
Mă uit acum pe geam. Ninge. Şi parcă îmi umple sufletul...deşi sunt sătulă de frig. Concluzia este că cum este acum afară, aşa este şi în sufletul meu.
3 comentarii:
Nu este o regula ca totul sa intre pe usa/poarta :) Exista si ferestre sau poate...o crapatura pe ici, pe colo. :)
La mine totul e izolat foarte bine..deci nicio crapatura nimic... :D
Foarte frumos scris!
Vreau să vă întreb dacă acceptaţi un schimb de adrese cu blogul nou deschis de la adresa http://visarelanemurire.blogspot.com.
Vă mulţumesc,
Mihai
Trimiteți un comentariu