O fi dragostea cel mai frumos sentiment..şi profund..dar pe lângă asta..este şi dureros pentru că dragostea nu există fără suferinţă.
Vorbeam astăzi cu o veche prietenă..care a avut..are o relaţie nici nu ştiu..însă pe băiatul acela îl iubeşte mai ceva ca ochii din cap. Îmi povestea că tipu are momente...ba e cald..ba rece...
Eu o înţeleg foarte bine..am iubit şi eu..şi am fost cam în aceeaşi situaţie..dar am trecut...
Acum câteva zile fusese în spital din cauza lui că a plâns pînă n-a mai putut. Şi nici nu-l poate ignora la cât de multe încercări a făcut. Mă întreb eu asta se mai numeşte dragoste sau pur şi simplu s-a obişnuit cu el?
Nu ştiu...eu nu mai am demult tangenţe cu dragostea..şi nici nu voi mai avea că asta mi-am pus în cap.
Se mai iveşte unu, doi să-mi zică anumite chestii..dar îi ignor...Dacă stau să gândesc cu inima aş avea la cine sărea în braţe însă nu!
4 comentarii:
dupa un timp probabil ca dragostea nu a fost prea puternica si se transforma in obisnuita.
Dar dragostea e ceva , cum ai spus si tu, pe cat de frumos si profund atat de dureros. Si totusi ne place :D
Iti dai seama cam cat de seaca ar fi viata daca nu ar fi dragoste in ea. Acea durere placuta, cu gust de mar? Chiar si atunci cand nu e implinitam, dar care totusi te face sa lupti mai mult, sa dai mai mult, sa fii mai bun... Nu cred ca as putea fara, prea ar fi plictisitor...
Astea e dragostea, trebuie sa existe si suferinta, din pacate
Eu cred ca s-a obisnuit cu el. Sa incerce sa vada cum e si cu altcineva, numai asa poate sa faca o diferenta si sa vada ca sunt altii mult mai buni.
Trimiteți un comentariu