Să ajung unde n-aş fi crezut. Să calc în acelaşi loc unde mi-am jurat încă de prima dată când am intrat că nu mai calc. Ce se întâmplă?
Vreau să fug, însă mă trage ceva înăuntru şi nu pot abandona aşa uşor.
Şi mai ales priviriile lor care te pătrund când se uită ţintă în ochii tăi. Atât mi-a trebuit ...două zile..şi nu mai vreau să plec...parcă o consider o a doua casă. Acum mai trebuie doar să mă eliberez..şi să las frâu liber dorinţei de a merge mai departe..că drumul deja este pornit. Fără a-mi da seama l-am pornit.
Mi s-a zis...nu mai face aceeaşi prostie ca prima oara şi fă-o pentru că văd că vrei. Vei regreta dacă nu o faci.
Şi se aproprie şi cu paşi repezi şi sfârşitul lunii..şi am nişte emoţii de mor...Aşa emoţii n-am avut nici când am jucat într-un scenariu acu ceva timp...Dar va fi bine..mă asigur eu că va fi bine.:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu