Căsătorie vs. iubire

            Cică toţi cei care se căsătoresc, o fac din iubire. Mie mi se pare cea mai mare prostie omenească de pe pământ..şi văd mulţi tineri care o fac..iar apoi regretă,unii, nu toţi. Iubirea este una, căsătoria este alta. Fiecare are legiile ei, separate. Asta este opinia mea. Nu trebuie acum să o luaţi ca atare.
Am început să citesc şi "Leagănul pisicii" de Maurice Baring şi exact asta se exprimă şi în anumite paragrafe:

"Prima iubire nu este, în realitate, nicidecum iubire, iar căsătoria e căsătorie. Iubirea dintâi e un lucru foarte plăcut, dar dăinuie cel mult câteva luni. Căsătoria, însă, ţine o viaţă întreagă şi, tocmai de aceea, pentru acest pas e nevoie de altceva...nu ajunge un flirt copilăresc. Căsătoria trebuie clădită pe temelii solide, nu pe himere."

Ce pot deduce din "nevoie de altceva", cred că este vorba despre dorinţa de a-ţi întemeia o familie şi a avea copii. Dar, asta, numai dupa ce amândoi indivizii ajung la punctul când cred că ar fi timpul..şi după ce au o situaţie finaciară bună. Mi se par telenovele relaţiile acelea care zic că ce contează că nu are bani, contează că iubesc. Oricum mai am de analizat subiectul acesta..mă consider prea copilă în momentul acesta ca să vorbesc despre căsătorie. :))
           Acum, câteva luni, am spart o oglindă în două, iar superstiţia zice că mă voi mărita peste 2 ani, dar nu cred deoarece eu nu-mi doresc asta :))) prefer să rămân independentă. Făcând un calcul, ar însemna să mă mărit după ce dau liceenţa:)), dar cum am mai zis nu vreau şi punct. Chiar sunt curioasă dacă se va întâmpla asta.

P.S. puteţi să-mi criticaţi ideeile, nu-mi pasă..