Mere roşii pe băţ

            Nu aveam mai mult de 14 ani, eram încă prin generală, viitoare absolventă. Pe lângă învăţat, care era la ordinea zilei, nu puteam să refuz 20 de minute distrându-mă pe afară cu colegii, ba luându-mi prânzul.
           În fiecare zi, la aceeaşi oră venea  o bătrânică cu un coş plin de mere caramelizate. Erau delicioase, n-am ce zice. Tot ce era pe vremea aia era bun. Şi mie un dor şi poftă de o asemenea delicatesă.
Scumpe nu erau, vorbind la vremea de acum, dar la vremea de atunci cred că da. Dar ce mai conta, reuşeam să-mi fac pofta.
Mi-au revenit deodată multe momente de genul acesta şi pot să zic că am avut copilărie