Mere roşii pe băţ

            Nu aveam mai mult de 14 ani, eram încă prin generală, viitoare absolventă. Pe lângă învăţat, care era la ordinea zilei, nu puteam să refuz 20 de minute distrându-mă pe afară cu colegii, ba luându-mi prânzul.
           În fiecare zi, la aceeaşi oră venea  o bătrânică cu un coş plin de mere caramelizate. Erau delicioase, n-am ce zice. Tot ce era pe vremea aia era bun. Şi mie un dor şi poftă de o asemenea delicatesă.
Scumpe nu erau, vorbind la vremea de acum, dar la vremea de atunci cred că da. Dar ce mai conta, reuşeam să-mi fac pofta.
Mi-au revenit deodată multe momente de genul acesta şi pot să zic că am avut copilărie

Copii şi credinţa.

          Aseară venisem de la o prietenă şi pe stradă la mine se jucau nişte fete dar mai şi discutau despre planuri de viitor..ce vor face, cum şi ce fel. Când am trecut pe lângă ele am tras şi eu cu urechea la discuţie. Una din ele, care avea cred vreo 10 ani zicea celeilalte de vreo 13 ani că ea în noaptea de înviere iese în oraş cu nişte fete şi apoi merge la biserică să ia lumină. Cealaltă îi zice: 'De înviere se merge la biserică?!' Vă daţi seama că am rămas tablou la replica asta..şi când mă gândeam că ei ar trebui să aibă credinţă. Acum nici nu mă mai mir de ce nu se mai doreşte religia în şcoli.
        Tot legat de subiectul acesta vorbeam cu o colegă care am fost cu ea în liceu, dar în clase diferite, despre religia în şcoli şi ea are aceeaşi părere că religia este o prostie în şcoli şi ar trebui scoasă pentru că este o pierdere de timp. Mie una mi se pare o prostie dacă scot religia din programa şcolii atunci chiar se duce de râpă toată educaţia copiilor.
        Eu nu pot zice că sunt mare credincioasă dar merg la biserică cum pot acum. Pe la vârsta de 9-10 ani consideram biseria ca o a doua şcoală.