Mere roşii pe băţ

            Nu aveam mai mult de 14 ani, eram încă prin generală, viitoare absolventă. Pe lângă învăţat, care era la ordinea zilei, nu puteam să refuz 20 de minute distrându-mă pe afară cu colegii, ba luându-mi prânzul.
           În fiecare zi, la aceeaşi oră venea  o bătrânică cu un coş plin de mere caramelizate. Erau delicioase, n-am ce zice. Tot ce era pe vremea aia era bun. Şi mie un dor şi poftă de o asemenea delicatesă.
Scumpe nu erau, vorbind la vremea de acum, dar la vremea de atunci cred că da. Dar ce mai conta, reuşeam să-mi fac pofta.
Mi-au revenit deodată multe momente de genul acesta şi pot să zic că am avut copilărie

Anul nou şcolar...

            Mă simt entuziasmată când aud că începe anul şcolar. De parcă aş merge şi eu la liceu acum sau în generală. După câteva clipe de visare şi stând şi privind în gol parcă cineva mă izbeşte de la spate spunându-mi să mă trezesc, că eu am terminat liceul acum 2 ani.
             Acum 2 ani am fost şi eu în ultimul an din liceu şi mă pregăteam pentru bacalaureat. Da, chiar îmi este foarte dor.
           Ţin minte, când, am intrat întra 9a eram foarte emoţionată în prima zi de liceu. Eram curioasă să-mi cunosc noii colegi, deşi eram foarte timidă. Asta se întâmpla undeva prin 2005, un an bun din punct de vedere al educaţiei al generaţiei mele. Generaţia '90 care se zice că va schimba viitorul. Să vedem, dacă aşa va fi, dar aşa se zice.
          Ajung la liceu cu o rochiţă pe mine, foarte simplă, nimic complicat, şi o pereche de pantofiori în picioare, părul strâns într-o coadă de cal (aveam părul lung atunci), emoţionată şi entuziasmată să cunosc noii profesori, noii colegi, noile materii. Eram curioasă de fel, dar nu exteriorizam asta. Eram foarte timidă. Trebuia să scoată cuvintele cu cleştele pentru a afla ceva de la mine. Asta până întra 10a când mi-am mai dat drumu, şi la gură şi la caracter. Până când am început să chiulesc, când eu ziceam că niciodată nu voi face asta şi voi fi o elevă silitoare pentru a da exemplu. Da , întradevăr am fost o elevă silitoare până întra 11a, dar apoi nu mai pot să zic asta.
         Cam asta a fost atunci, acum este altceva...Altceva-ul ăsta care se modifică de la an la an...

Memorii.

        Ca orice adolescentă am ţinut un jurnal acum 4 ani şi astăzi mi-am zis să-l caut să-l răsfoiesc. Mi-a luat aproape toată ziua să-l citesc şi să-l descifrez...Aveam 15 ani şi abia începuse liceul...Din câte am citit araătam a tocilară :)) uniformă pusă la punct, părul strâns mereu, nu mă machiam ca restul fetelor din clasa mea de atunci...
Până într-o zi când o colegă care mă înţelegeam bine m-a tras cu ea la baie, deşi nu vroiam, mi-a desfăcut părul (îl aveam până aproape de fund), mi-a făcut contur negru la ochii şi când am ieşit toţi au rămas uimiţi...eram schimbată...Dar n-a ţinut mult asta:-j
         Perioada aceea a fost trendul telenovelelor pentru mine :)). Ajunsesem să fiu fană RBD.. Cine îşi mai amintesc de ei? Şi din cauza acesta eu nu mai ieşeam cu părinţii mei în oraş weekend de weekend, nu mai plecam cu ei în afara localităţii, iar mama ajunsese la un moment dat să se plângă că m-am închis în mine. Ei de obicei mă scoteau în oraş să-mi fac iubit:)) dar mi-e îmi era frică şi nu vroiam. Chiar tata ajunsese să îmi zică la vârsta aceea să mă ducă să mă călugăresc:)). Dar eu mai mult nu doream să ies şi refuzam orice din cauza că doream să vizualizez serialul. Apoi eram pedepsită, îmi oprea tv-ul ...
         Începusem să savurez wapul mai târziu pentru că în perioada aceea nu aveam internet. Îmi pierdeam timpul cu wapul şi chat-urile, credeam că sunt bune... Am renunţat cu timpul şi la ele după ce am cunoscut internetul... Dar am observat o schimbare ...înainte de a fi în conexiune cu internetul, wapu ...eram mult mai interesată de şcoală şi jocurile copilăriei...dar acum totul e ilogic..

Whatever,all is fine.

         De abia aşteptam să reîncep cursurile...azi am avut prima zi de practică. La început mi-a fost un pic teamă penrtu prima zi, dar spre sfărşit am reuşit să mă relaxez...
         Mă simt bine în compania persoanelor cu care lucrez şi învăţ şi cine ştie poate îmi vor fi colege şi la meseria de viitor. Faţă de liceu, unde  toţi se manifestau ca nişte copii de grădiniţă, aici văd respect, voinţă de învăţare. Whatever, all is fine momentary...
         Am reuşit să-mi fac o ordine în lucrurile care le fac şi am ambiţia să reuşesc în ceea ce mi-am propus. Ştiu că acum nu mai am voie să îmi iau timp liber, decât când este necesar...
        Ieri mi-am revăzut liceul după atâta timp. Am avut nişte ore de biologie şi trebuia să stau cu cei de-a 12a, dar...au rămas aceeaşi copii zăpăciţi. Deşi chiar dacă era aşa îmi este dor de liceu, eram fără griji şi făceam tot ce îmi poftea inima. Dar exista şi un dezavantaj...liceul n-a reuşit să mă maturizeze deloc din punct de vedere psihologic. L-am terminat exact aşa cum l-am şi început: timidă, retrasă, tristă mereu. Dar cu ajutorul şcolii acesteea pe care o frecventez am reuşit într-un semestru să înlătur orice obstacol care mă oprea şi am mai mult curaj de a vorbi deschis. Şi spre să înlătur tot că mai am mici blocaje.