Nu am chef..şi nu am chef..

            Mă simt aşa ciudat de la un timp....că nici nu-mi explic această stare. Şi nu cred că e din cauza vremii..din cauză că a venit toamna..nu, nu cred. Doar că nu ştiu...poate voi găsi în mine un răspuns curând..Că tot veni vorba despre anotimp..observ că mai toţi vorbesc despre el ca şi cum ar face parte din viaţa lor..şi de ce să nu recunosc..că este şi anotimpul meu preferat...
Sunt fericită pentru persoanele din jurul meu...dar pentru mine nu pot fi...şi nu are rost să mai mimez nimic că mă dau de gol imediat.
Mi-a dispărut şi entuziasmul de pe chip...Acum ceva timp abia aşteptam să plec..să scăp de tot..însă acum...parcă nu aş mai vrea...de fapt nici nu mai ştiu ce mai vreau..mă aflu într-o dilemă..
Nici nu mai pot fi aşa relaxată, ci sunt întotdeuna mai încordată ca deobicei...
Nu mai ştiu să fiu cea care am fost..mai nebună..mai copilă..acum sunt prea serioasă..damn it!
Un prieten mi-a spus weekendul trecut, când ne-am revăzut, să-mi trăiesc clipele cât mai pot aici în oraş până plec..dar de unde atâta fericire...i-am dat doar un amărât de refuz..
Cred că este necesar să-mi dau 2 palme să-mi revin...

Despre azi....

        Astăzi se împlinesc 2 ani...2 ani de chin. A trecut repede şi nici nu-mi vine a crede. Şi pe zi ce trece situaţia devine tot mai grea. Oare o mai pot îndura sau apelez la lucruri mai simple?
         Ştiu că va suna ciudat...dar în casa unde locuiesc s-au trimis blesteme din cauza unor certuri. Şi eu sunt urmărită de ele înadins, parcă special pentru mine au fost trimise....Încerc să le ignor, dar nu pot prea mult timp că tot ele mi se bag în suflet şi exteriorizez puteri negative fără dorinţă....