Anul nou şcolar...

            Mă simt entuziasmată când aud că începe anul şcolar. De parcă aş merge şi eu la liceu acum sau în generală. După câteva clipe de visare şi stând şi privind în gol parcă cineva mă izbeşte de la spate spunându-mi să mă trezesc, că eu am terminat liceul acum 2 ani.
             Acum 2 ani am fost şi eu în ultimul an din liceu şi mă pregăteam pentru bacalaureat. Da, chiar îmi este foarte dor.
           Ţin minte, când, am intrat întra 9a eram foarte emoţionată în prima zi de liceu. Eram curioasă să-mi cunosc noii colegi, deşi eram foarte timidă. Asta se întâmpla undeva prin 2005, un an bun din punct de vedere al educaţiei al generaţiei mele. Generaţia '90 care se zice că va schimba viitorul. Să vedem, dacă aşa va fi, dar aşa se zice.
          Ajung la liceu cu o rochiţă pe mine, foarte simplă, nimic complicat, şi o pereche de pantofiori în picioare, părul strâns într-o coadă de cal (aveam părul lung atunci), emoţionată şi entuziasmată să cunosc noii profesori, noii colegi, noile materii. Eram curioasă de fel, dar nu exteriorizam asta. Eram foarte timidă. Trebuia să scoată cuvintele cu cleştele pentru a afla ceva de la mine. Asta până întra 10a când mi-am mai dat drumu, şi la gură şi la caracter. Până când am început să chiulesc, când eu ziceam că niciodată nu voi face asta şi voi fi o elevă silitoare pentru a da exemplu. Da , întradevăr am fost o elevă silitoare până întra 11a, dar apoi nu mai pot să zic asta.
         Cam asta a fost atunci, acum este altceva...Altceva-ul ăsta care se modifică de la an la an...

             Într-un moment credeam că totul se va sfârşi exact cum a şi început..adică la ce am muncit până acum atât de mult printre stres, supărări, nervi să renunţ aşa uşor. Dar nu pot...nu mă lasă ceva să renunţ. Poate că dorinţa mea de a pleca cât mai repede..poate. Mi s-a şi reproşat că de ce am ales Bucureştiul şi nu Constanţa..reproş venit din partea unui individ care n-are valoare pentru mine, dar să recunosc cândva a avut valoare. Anyway, I don't care for him and his idea. I just care about me.
            Am aflat ieri că am terminat şi anul de medicină cu bine, media generală fiind 8,36. Recunosc că n-am mai dat pe la şcoală în ultimele 2-3 luni..doar aşa mai rar..am vrut să mă ocup de bac. Era să nu mi se încheie media la nursing, dar nu-mi păsa, oricum mă retrăgeam.
Am cunoscut viitoare studente care au aceeaşi părere despre şcoală cum aveam şi eu înainte de a mă înscrie. Abia aştept să le văd cu buza umflată că nu mă cred când le zic..ce varză e şcoala...
            Acum, număr zilele şi am început să mă gândesc să-mi fac deja bagajul...Am atâtea de făcut şi mai e puţin timp...

Copii şi credinţa.

          Aseară venisem de la o prietenă şi pe stradă la mine se jucau nişte fete dar mai şi discutau despre planuri de viitor..ce vor face, cum şi ce fel. Când am trecut pe lângă ele am tras şi eu cu urechea la discuţie. Una din ele, care avea cred vreo 10 ani zicea celeilalte de vreo 13 ani că ea în noaptea de înviere iese în oraş cu nişte fete şi apoi merge la biserică să ia lumină. Cealaltă îi zice: 'De înviere se merge la biserică?!' Vă daţi seama că am rămas tablou la replica asta..şi când mă gândeam că ei ar trebui să aibă credinţă. Acum nici nu mă mai mir de ce nu se mai doreşte religia în şcoli.
        Tot legat de subiectul acesta vorbeam cu o colegă care am fost cu ea în liceu, dar în clase diferite, despre religia în şcoli şi ea are aceeaşi părere că religia este o prostie în şcoli şi ar trebui scoasă pentru că este o pierdere de timp. Mie una mi se pare o prostie dacă scot religia din programa şcolii atunci chiar se duce de râpă toată educaţia copiilor.
        Eu nu pot zice că sunt mare credincioasă dar merg la biserică cum pot acum. Pe la vârsta de 9-10 ani consideram biseria ca o a doua şcoală.