Black Swan

Acest film mi s-a recomandat încă din anul 1 de facultate de către un profesor. Am uitat de el până într-o seară când plictiseala a început să îşi facă apariţia.

Black Swan sau Lebăda neagră este un thriller psihologic plasat în lumea baletului din New York. Pot să zic că m-a prins cu totul timp de 103 minute, având în vedere că îmi place şi am făcut balet. Iar un al doilea motiv ar fi că filmele psihologice mă inspiră.
Nina, în vârstă de 28 de ani, doreşte să atingă perfecţiunea, dar care este este controlată de mama ei, o fostă balerină. Când este aleasă  de către director pentru a interpreta rolul principal, schimbările încep să-şi facă apariţia. Prestaţia ei este una foarte reuşită pe tot filmul până când ajunge să cunoască partea întunecată a lucrurilor prin intermediul lui Lily, o balerină care are şanse să o înlocuiască pe scenă.
Iese destul de bine în evidenţă relaţia dintre mama-fiică în acest film. Este bine să faci ce îţi doreşti tu, dar uneori e bine să asculţi şi de vorba unui părinte.
Perfecţiunea nu are decât un singur drum: moartea.

           Sesiunea bate la uşă, iar eu încă nu  am început  să mă pregătesc în adevăratul sens al cuvântului.
Deşi mai am încă o oră şi ies de la serviciu, în timpul ăsta n-am apucat decât să răsfoiesc pe ici colea câte ceva şi să scriu pentru anumite proiecte care necesită mult studiu. Mă plâng de timp mai mereu  pentru că observ că nu mai e în favoarea mea deloc. Îşi face de cap şi face ce vrea din mine.  
          Vacanţa de iarnă mi-a fost oarecum în favoare. Am reuşit să mă recuperez cât de cât şi să mă pot relaxa. Crăciunul petrecut evident la muncă, iar revelionul acasă, la Tulcea, cu nişte prieteni mai rătăciţi care nu aveau trecut nimic pe agendă ca şi mine. Au fost câteva ore de karaoke şi have fun, fără băutură multă, ceea ce a creat spargerea găştii pe la ora 2 dimineaţa. A fost frumos şi cât a durat momentul acela.
          Acum am revenit la obiceiurile normale. Că de...era nevoie...Deşi pot să zic că e mult mai free la muncă decât în perioada sărbătorilor.
           Mult succes celor care au intrat sau urmează să intre în sesiune!

Astă-i seara de ajun!

           Un alt Crăciun într-un alt an... Iată că am ajuns şi în ziua de 24 decembrie, ajunul Crăciunului, seara când moşu vine să ne viziteze casele şi să lase un semn în urma vizitei lui.
           Acest Crăciun m-a luat pe nepregătite din multe puncte de vedere, cel mai important fiind acela că anul acesta nu-l voi petrece acasă. Este o senzaţie foarte ciudată să ştiu că nu sunt acasă, că nu am împodobit bradul, nu iau masa de Crăciun cu familia.
          Vă urez, vouă, blogeri şi cititori, un Crăciun cât mai minunat, alături de cei dragi. Să vă aducă moşu sănătate şi fericire că-s mai importante ca lucrurile materiale!
 
 Sursa photo: google     

Fumatul, bata-l vina!

           Nu multa luma stia ca eu ma mai "indulceam" ocazional cu cate o tigara, doua la o ieseala. Ocazionalul asta a devenit, la mine, cam frecvent de la o vreme incoace. Niste vechi prieteni, colegi, abia zilele trecute au aflat de vicul asta al meu. Au ramas surprinsi, intradevar. Eu fata cuminte, nu beau, nu fumez, dar ne adaptam timpului si situatiei in care ne aflam.
          Nu doar anturajul ar fi de vina, ci si stresul, agitatia si nervii creati la munca. Fumand o tigara, cred ca, ma calmez. . 




sursa foto: google         

Presa online

           De când a apărut presa online, mi-a displăcut. Preferam să citesc un ziar pe hârtie decât unul în format online. Am citit şi acest format, dar nu aveam răbdarea necesară pentru a sta cu ochii în monitor să citesc n'spe mii de rânduri.
           Abia acum, pot zice, că iau descoperit un avantaj faţă de presa de pe hârtie. Se pot face mult  mai uşor actualizări într-un articol, o ştire, apar altele noi în cel mai scurt timp posibil.
          Cred că are şi asta beneficiile ei în lumea din ziua de azi. Dar tot hârtia o prefer, deşi nu cred că va mai trăi mult.

Trăiesc într-o lume a vitezei

           De când m-am mutat în Bucureşti, acum un an şi ceva, am început să devin robot. Nu mi-am dat seama până azi, când am zis în gura mare colegei de cameră "Bă, frate, am devenit robot!" Abia astăzi conştiinţa mea a realizat asta, iar procesul  a devenit complet cu procentul de 100% având în vedere realitatea de aici.
           În primele săptămâni mai ştiam ce este o conversaţie zgomotoasă în metrou, râsete, plimbări... Dar brusc totul s-a schimbat. Am aceeaşi faţă monotonă ca a oamenilor din metrou, zile când stau cu ochii numai în carte de când intru şi până ies ignorând ambianţa din jurul meu. Poate să treacă şi un lucru important pe lângă mine că trece ca o umbră. Mâncatul în public, de parcă sunt la mine acasă, a început să fie la ordinea zilei. O conversaţie la telefon o pot ţine şi în timpul mersului dacă n-am timp să vorbesc când sunt acasă.
          Ultima alege care am făcut-o a fost să mă împart între facultate şi locul de muncă. Nu pot să-l numesc un simplu job pentru că nu e aşa. E un lucru foarte serios.
          Asta m-a determinat să zic că am devenit robot.

          
         
        

Nu vă grăbiţi, nu este curent!

           Nu exista sa nu trec prin ce trec si altii in Bucurestiul asta. Poate ca pic exact in momentul nepotrivit.
Acum cateva zile, undeva prin Bucurestii Noi, am vrut sa-mi iau niste calatorii pentru troleul, insa un domn  grabit mi-a luat-o inainte si s-a ales cu un raspuns negativ, si anume ca nu exista curent pentru a incarca cartela cu calatorii. Evident ca n-am stat sa revina curentul si m-am riscat luand troleul. Am avut noroc. Nu exista niciun nas in acel mijloc de transport.
Nu pot sa-mi explic de ce a trebuit sa schimbe, brusc, aceasta metoda de cumparare a calatoriilor. In primul rand, nu toate persoanele sunt obisnuite cu tehnologia, de exemplu un batran care nu intelege cum se utilizeaza. Iar in al doilea rand, a picat curentul. Ce faci? Te risti si te trezesti cu amenda. Si cine e de vina? Tot calatorul.