Sesiunea bate la uşă, iar eu încă nu  am început  să mă pregătesc în adevăratul sens al cuvântului.
Deşi mai am încă o oră şi ies de la serviciu, în timpul ăsta n-am apucat decât să răsfoiesc pe ici colea câte ceva şi să scriu pentru anumite proiecte care necesită mult studiu. Mă plâng de timp mai mereu  pentru că observ că nu mai e în favoarea mea deloc. Îşi face de cap şi face ce vrea din mine.  
          Vacanţa de iarnă mi-a fost oarecum în favoare. Am reuşit să mă recuperez cât de cât şi să mă pot relaxa. Crăciunul petrecut evident la muncă, iar revelionul acasă, la Tulcea, cu nişte prieteni mai rătăciţi care nu aveau trecut nimic pe agendă ca şi mine. Au fost câteva ore de karaoke şi have fun, fără băutură multă, ceea ce a creat spargerea găştii pe la ora 2 dimineaţa. A fost frumos şi cât a durat momentul acela.
          Acum am revenit la obiceiurile normale. Că de...era nevoie...Deşi pot să zic că e mult mai free la muncă decât în perioada sărbătorilor.
           Mult succes celor care au intrat sau urmează să intre în sesiune!

News

            N-am murit. Trăiesc. Abia acum îmi pot face simţită prezenţa în online, după o săptamană foarte încărcată, iar weekendul ăsta se anunţă a fi la fel de încarcat.
După ¨micile¨ schimbări din orarul de la facultate cu tot felul de materii ciudate, dar în acelaşi timp şi interesante, am ajuns undeva în ale mediei, în camerele tehnice, pentru a învaţa  şi pentru un viitor loc de muncă. Pentru asta a trebuit să trec la orarul american, ceea ce pare a fi ok acum, însă mai târziu vedem.
Revin.

Interviu-Andrei Pavel

               Undeva, prin mai-aprilie, nu mai ţin minte, a fost publicat primul meu interviu luat cuiva pentru ziarul facultăţii.
Andrei Pavel, un pictor tânăr din Bucureşti, cunoscându-l întâmplător , i-am cerut un aprob pentru un interviu. Iată că acesta s-a realizat.

1. De unde aceată pasiune pentru pictură?
Aceată pasiune am avut-o de mic. Pe la vreo 5 ani, ştiu că la grădiniţă făceam fulgi de zăpadă, la 6 ani am început să folosesc creioane de colorat şi să îmbin culorile. La 12 ani făceam portrete lejer, iar pe la 16 ani făceam grafică pe sticlă. În perioada aceea am avut primele lucrări vândute. În 2002, am avut prima expoziţie de pictură, iar prin 2007, când m-am apucat serios de treabă, am început să creez picturi ce mă reprezentau.

2. Ce pictezi? Ce mesaje transmiți prin lucrările tale?
Pictez figurativ. Prezint aspectele unor stări transpuse în pânză.

3. Cât timp acorzi unei lucrări?
Destul de mult, de la 20 de ore în sus.

4. Ai vreun pictor din România sau din afară preferat?
Nu. Nu am niciun artist român care să-mi placă în mod deosebit. Consider că artiştii noştri nu sunt promovaţi şi doar aceea care sunt promovaţi îî pot număra pe degete.

5. Ce poţi spune despre prima expoziţie pe care ai avut-o?
În anul 2002 am avut prima expoziţie de pictură, după terminarea liceului. Aici s-au numărat 15-20 de lucrări: grafică combinată cu pictură, grafică în punct, imagini abstracte. Am avut foarte puţini vizitatori, printre care tata şi fosta dirigintă.

6. Ce reprezintă pentru tine arta de a picta?
Pentru mine pictura reprezintă un mod de a mă exprima.

7. Pe lângă pictură mai ai şi alte pasiuni?
Da. Desenul care este baza pentru pictură, gravura, care am descoperit-o în 2007 în primul an de facultate sub îndrumarea domnului Dr. Prof Univ. Florin Stoiciu, poezia, până acum am lansat două volume de poezii, "Metafore ale naturii" în 2005 şi "Arta decepţiei" în 2006, aerograful, pe care îl folosesc pe capote de maşini, caşti de motoare, ATV-uri, la gravură şi la fractali,fotografia, care mă ajută la pictură, muzica, o creez pentru fundalul poeziilor în audiobook, actorie, unde am avut 11-12 filme de scurt metraj în 5-6 ani şi fractalii, care a fost tema la licenţă.

8. Cum îţi împarţi timpul pentru fiecare dintre acestea?
În general am perioade pe care le dedic fiecăruia dintre ele.

9. Cum au fost anii de facultate?
Cum crezi că a fost ziua la şcoală şi noaptea la muncă? În anii de facultate a fost greu, pentru că ziua trebuia să fiu la cursuri, iar pe timp de noapte la muncă. Prezența era obligatorie. Ultimul an de facultate a fost cel mai "dureros" pentru că aveam materiale de cumpărat pentru lucrări şi trebuia să-mi pregătesc licenţa.

10. Ca om, cum te caracterizezi?
 Sunt ambiţios şi muncesc mult. De obicei las la aprecierea fiecăruia cu care intru în contact, deoarece fiecare persoană mă vede diferit.

11.Un an de zile ai fost producător, realizator şi prezentator al emisiunii "Clipă de artă". Cum a fost perioada aceea?
Solicitantă, dar şi interesantă. Partea bună este că m-am adaptat uşor persoanelor de acolo şi programului. Tuturor cu care am intrat în contact le-a plăcut că îi întrebam destul de direct.

12. Ce te-a determinat  s-o realizezi? Ţi-a schimbat viaţa într-un fel?
Formatul emisiunii era deja stabilit, doar că ei m-au observat şi mi-au propus.
Nu ştiu dacă mi-a schimbat viaţa în mod deosebit, dar ca experienţa a fost ok, doar din punct de vedere artistic a fost o pierdere.

13. Ce planuri de viitor ai?
Pe plan profesional vreau expoziţii peste tot în lume, să călătoresc din când în când, să public multe volume de poezii, să scot un album de muzică şi să-mi fac treaba în atelier.

Pentru a vedea lucrările lui în materie de pictură sau poezie, şi nu numai, site-ul lui vă stă la dispoziţie!

Sesiune incheiata

            La sfarsitul saptamanii trecute am avut ultimul examen. Pot sa spun ca le-am luat pe toate, nu am nicio restanta si ma simt foarte mandra de mine.
Sa nu aud vorbe de gen ca mi-s tocilara...ca nu prea am stat sa invat..mai ales in ultima perioada. In ultima perioada mi-am ocupat timpul mai mult cu noul meu loc de munca, si care imi ocupa mai mult de jumatate de zi.
N-am mai avut timp nici de blog, desi intram si verificam noutatile si imi mai citeam si blogurile din lista. Nici inspiratie pentru a scrie n-am avut..sper sa imi revin si sa imi fac aparitia mai des pe aici.

Cu toate acestea va salut si va doresc o saptamana cat mai buna, desi azi e miercuri si o vreme tare "frumoasa"....numa' buna sa dormi toata ziua...

No title.

           Am plecat atât de copilăroasă, şi m-am întors după 3 luni atât de serioasă. Tot ce am fost atunci s-a pierdut încet, încet pe drum. Îmi place acest stil de viaţă, însă mi-e dor de vechea "eu". Acest "eu" care a atras lumea cu nebuniile ei. Parcă nici n-au trecut 3 luni petrecute în Bucureşti, ci doar câteva zile. Dar mă întorc.

P.S. Ştiu că nu prea am mai vizitat nici al meu blog, nici ale voastre, dar am fost asaltată cu mii şi mii de probleme şi facultatea care îmi ocupă mai mult de jumate din zi. Examenele le-am trecut aproximativ pe toate cu foarte bine, dar nu e rău...Situaţia mă face să recapitulez din nou şi din nou, până când totul va fi bine.

"Tristeţea" noii generaţii

           Mai nou am aflat că generaţiile noastre devin din ce în ce mai sad. Şi cine s-a trezit să spună asta..a fost un neghierob. Că, de... dacă refuzăm să mergem la balul bobocilor pentru el înseamnă că suntem trişti.Mda...la ce concluzie s-a putut ajunge...

Tell me, it's over?

             Viaţa e făcută în aşa măsură să te dezorienteze de la orice plan care ţi l-ai făcut. Nici nu mă mai întreb de ce, este evident că răspunsul pluteşte la suprafaţă. Eşti pus la încercare! Te încearcă multe lucruri până cazi unde vrea acel diabolic obiectiv.
Vara asta a fost o mare schimbare pentru mine şi luată prin surprindere. Începând de la examenul de bacalaureat până la luarea admiterii, intrarea la facultate, căutarea de gazdă care a fost cea mai grea..şi sunt foarte mulţumită până acum.
N-am crezut şi uite că mi-au zburat şi cele două vise care mă ţineam strâns de ele cu dinţii. Dar ...s-au dus într-o clipită ca şi cum ai pocnii din degete. Nici nu ştiu ce să fac, să mai sper în legătură cu ele... Mi s-a zis don't stop dreamin' . Dar cred că mai bine revin cu picioarele pe pământ şi să mă ocup de nişte idei care mi-au venit, de asemenea, într-o clipită. :)).

P.S. merg să mă relaxez în draga mea natură >:D< şi departe de casă.