Miercuri, 7 martie, Alessandro Safina şi Orchestra Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" au precedat Ziua Femeii cu un concert intitulat "Insieme a te" susţinut la Sala Palatului din Bucureşti.
Alessandro Safina, punctual, a intrat pe scena la 19:30, unde a spus că doreşte să ofere o seară cât mai specială sexului frumos prin selecţia de cântece interpretate. Vocea sa s-a remarcat încă de la începutul concertului prin melodii ca "Incanto", "Fine non ha mai", "Regresami", "Del perduto amore", dar şi piesa care a avut cel mai mare succes în cariera sa "Luna".
La final, aplauzele publicului, l-au readus de cinci ori pe scenă pentru bis. A încheiat interpretând piese cunoscute prin intermediul unor mari artişti de excepţie: "Non ti scordar di me", " Santa Lucia", "Mamma" şi "O sole mio". Alessandro Safina a fost readus şi a şasea oară pe scenă de către public. Însă de data acesta şi-a luat rămas bun şi a mulţumit publicului.
Tenorul a mărturisit celor prezenţi că e o plăcere să revină în Capitală deoarece aici a întânit un public primitor.
sâmbătă, martie 10, 2012
marți, ianuarie 24, 2012
Black Swan
Black Swan sau Lebăda neagră este un thriller psihologic plasat în lumea baletului din New York. Pot să zic că m-a prins cu totul timp de 103 minute, având în vedere că îmi place şi am făcut balet. Iar un al doilea motiv ar fi că filmele psihologice mă inspiră.
Nina, în vârstă de 28 de ani, doreşte să atingă perfecţiunea, dar care este este controlată de mama ei, o fostă balerină. Când este aleasă de către director pentru a interpreta rolul principal, schimbările încep să-şi facă apariţia. Prestaţia ei este una foarte reuşită pe tot filmul până când ajunge să cunoască partea întunecată a lucrurilor prin intermediul lui Lily, o balerină care are şanse să o înlocuiască pe scenă.
Iese destul de bine în evidenţă relaţia dintre mama-fiică în acest film. Este bine să faci ce îţi doreşti tu, dar uneori e bine să asculţi şi de vorba unui părinte.
Perfecţiunea nu are decât un singur drum: moartea.
marți, ianuarie 10, 2012
Sesiunea bate la uşă, iar eu încă nu am început să mă pregătesc în adevăratul sens al cuvântului.
Deşi mai am încă o oră şi ies de la serviciu, în timpul ăsta n-am apucat decât să răsfoiesc pe ici colea câte ceva şi să scriu pentru anumite proiecte care necesită mult studiu. Mă plâng de timp mai mereu pentru că observ că nu mai e în favoarea mea deloc. Îşi face de cap şi face ce vrea din mine.
Vacanţa de iarnă mi-a fost oarecum în favoare. Am reuşit să mă recuperez cât de cât şi să mă pot relaxa. Crăciunul petrecut evident la muncă, iar revelionul acasă, la Tulcea, cu nişte prieteni mai rătăciţi care nu aveau trecut nimic pe agendă ca şi mine. Au fost câteva ore de karaoke şi have fun, fără băutură multă, ceea ce a creat spargerea găştii pe la ora 2 dimineaţa. A fost frumos şi cât a durat momentul acela.
Acum am revenit la obiceiurile normale. Că de...era nevoie...Deşi pot să zic că e mult mai free la muncă decât în perioada sărbătorilor.
Mult succes celor care au intrat sau urmează să intre în sesiune!
Deşi mai am încă o oră şi ies de la serviciu, în timpul ăsta n-am apucat decât să răsfoiesc pe ici colea câte ceva şi să scriu pentru anumite proiecte care necesită mult studiu. Mă plâng de timp mai mereu pentru că observ că nu mai e în favoarea mea deloc. Îşi face de cap şi face ce vrea din mine.
Vacanţa de iarnă mi-a fost oarecum în favoare. Am reuşit să mă recuperez cât de cât şi să mă pot relaxa. Crăciunul petrecut evident la muncă, iar revelionul acasă, la Tulcea, cu nişte prieteni mai rătăciţi care nu aveau trecut nimic pe agendă ca şi mine. Au fost câteva ore de karaoke şi have fun, fără băutură multă, ceea ce a creat spargerea găştii pe la ora 2 dimineaţa. A fost frumos şi cât a durat momentul acela.
Acum am revenit la obiceiurile normale. Că de...era nevoie...Deşi pot să zic că e mult mai free la muncă decât în perioada sărbătorilor.
Mult succes celor care au intrat sau urmează să intre în sesiune!
sâmbătă, decembrie 24, 2011
Astă-i seara de ajun!
Un alt Crăciun într-un alt an... Iată că am ajuns şi în ziua de 24 decembrie, ajunul Crăciunului, seara când moşu vine să ne viziteze casele şi să lase un semn în urma vizitei lui. Acest Crăciun m-a luat pe nepregătite din multe puncte de vedere, cel mai important fiind acela că anul acesta nu-l voi petrece acasă. Este o senzaţie foarte ciudată să ştiu că nu sunt acasă, că nu am împodobit bradul, nu iau masa de Crăciun cu familia.
Vă urez, vouă, blogeri şi cititori, un Crăciun cât mai minunat, alături de cei dragi. Să vă aducă moşu sănătate şi fericire că-s mai importante ca lucrurile materiale!
Sursa photo: google
marți, noiembrie 29, 2011
Fumatul, bata-l vina!
Nu doar anturajul ar fi de vina, ci si stresul, agitatia si nervii creati la munca. Fumand o tigara, cred ca, ma calmez. .
sursa foto: google
joi, noiembrie 24, 2011
Presa online
De când a apărut presa online, mi-a displăcut. Preferam să citesc un ziar pe hârtie decât unul în format online. Am citit şi acest format, dar nu aveam răbdarea necesară pentru a sta cu ochii în monitor să citesc n'spe mii de rânduri.
Abia acum, pot zice, că iau descoperit un avantaj faţă de presa de pe hârtie. Se pot face mult mai uşor actualizări într-un articol, o ştire, apar altele noi în cel mai scurt timp posibil.
Cred că are şi asta beneficiile ei în lumea din ziua de azi. Dar tot hârtia o prefer, deşi nu cred că va mai trăi mult.
Abia acum, pot zice, că iau descoperit un avantaj faţă de presa de pe hârtie. Se pot face mult mai uşor actualizări într-un articol, o ştire, apar altele noi în cel mai scurt timp posibil.
Cred că are şi asta beneficiile ei în lumea din ziua de azi. Dar tot hârtia o prefer, deşi nu cred că va mai trăi mult.
vineri, noiembrie 04, 2011
Trăiesc într-o lume a vitezei
De când m-am mutat în Bucureşti, acum un an şi ceva, am început să devin robot. Nu mi-am dat seama până azi, când am zis în gura mare colegei de cameră "Bă, frate, am devenit robot!" Abia astăzi conştiinţa mea a realizat asta, iar procesul a devenit complet cu procentul de 100% având în vedere realitatea de aici.
În primele săptămâni mai ştiam ce este o conversaţie zgomotoasă în metrou, râsete, plimbări... Dar brusc totul s-a schimbat. Am aceeaşi faţă monotonă ca a oamenilor din metrou, zile când stau cu ochii numai în carte de când intru şi până ies ignorând ambianţa din jurul meu. Poate să treacă şi un lucru important pe lângă mine că trece ca o umbră. Mâncatul în public, de parcă sunt la mine acasă, a început să fie la ordinea zilei. O conversaţie la telefon o pot ţine şi în timpul mersului dacă n-am timp să vorbesc când sunt acasă.
Ultima alege care am făcut-o a fost să mă împart între facultate şi locul de muncă. Nu pot să-l numesc un simplu job pentru că nu e aşa. E un lucru foarte serios.
Asta m-a determinat să zic că am devenit robot.
În primele săptămâni mai ştiam ce este o conversaţie zgomotoasă în metrou, râsete, plimbări... Dar brusc totul s-a schimbat. Am aceeaşi faţă monotonă ca a oamenilor din metrou, zile când stau cu ochii numai în carte de când intru şi până ies ignorând ambianţa din jurul meu. Poate să treacă şi un lucru important pe lângă mine că trece ca o umbră. Mâncatul în public, de parcă sunt la mine acasă, a început să fie la ordinea zilei. O conversaţie la telefon o pot ţine şi în timpul mersului dacă n-am timp să vorbesc când sunt acasă.
Ultima alege care am făcut-o a fost să mă împart între facultate şi locul de muncă. Nu pot să-l numesc un simplu job pentru că nu e aşa. E un lucru foarte serios.
Asta m-a determinat să zic că am devenit robot.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)