Never ever...

           Pana acum cunosc doua feluri de oameni, care vor sa te schimbe cum au ei chef si care te accepta asa cum esti.
        O persoana care este importanta pentru mine face parte din prima categorie, din pacate. Eu asa ceva nu accept, n-am acceptat niciodata si nu voi fi de acord sa ma schimb pentru cineva/ceva anume. Pot sa tin la acea persoana si s-o iubesc mai mult ca mine insumi ca nu fac asta. Sunt sau sa reformulez , am devenit cam foarte rece de la un timp la partea asta.
        Vorbind pe cealalta parte si anume, sa pierd prietenia acelei persoane din cauza ca eu mi-s orgolioasa si incapatanata si fac cum am eu chef, ca nu fac cum vrea aceea persoana, iarasi nu sunt de acord.Cum ai da-o, tot nu e bine... Ar trebui sa ma accepte asa cum sunt si cu asta basta, daca nu, aleg varianta a doua, aceea de a renunta si gata...
          Acum am vorbit la modul general, si nu m-am referit la o persoana anume...

         Concluzie: In ziua de astazi multi se considera prieten cu cineva doar pentru bani, banii fac totul in ziua de azi, nimic nu este mai important ca ei...

Prietenie eşuată

            Se zice că o persoană o cunoşti în momentul când stai cu ea. N-am vrut să cred la început dar acum trăiesc calvarul pe propria mea piele.Am fost o prietenă bună până acum şi o bună sfătuitoare şi o bună ascultătoare. Acum am ajuns să fiu o cârpă, o servitoare. Dar pe lângă asta, ce drum parcurg eu, trebuie să-l parcurgă şi ea, de parcă sunt urmărită de ea. A reuşit un lucru: din cea mai bună prietenă m-a transformat într-o 'alta', o persoană care nu mai are nicio tangenţă cu ea, iar relaţia se va răcii încet. Nu mai cred în prietenie adevărată, nu există aşa ceva. Deja îmi e stăin termenul...

Banalităţi, pentru mine importante.

           Eu sunt fericită doar când o văd pe ea fericită...şi sunt în stare să sacrific orice pentru ea. Dar nicidecum nu o voi trăda pentru cineva anume. Cum se face, cum nu se face..că de fiecare dată ajungem în situaţia asta.
Am vrut doar să mă eliberez de frământările care mă chinuie de câteva zile..şi să am concentraţia liberă pentru lucruri mult mai importante decât ce a fost până azi în sufletul meu.

            Deşi am zis în postarea trecută, de nervi..nu de altceva că îmi doresc să mă îndepărtez de toţi...bine nu de toţi..exceptând anumite persoane. Se ştiu acele persoane care le-am cerut ajutor...şi n-am primit niciun răspuns...dar nu e nimic...mă voi ajuta singură.
Îmi e frică să am mai încredere în cineva acum..după ce mi-a fost călcată în picioare de o anume colegă...După ce că am făcut-o cu ou şi oţet la telefon..îi voi plăti şi cu aceeaşi monedă..pentru că merită...nu pot trece cu vederea aşa uşor.

Vreau să-mi exprim şi o anume stare...pe lângă faptul că timpul se scurge încet şi mai este puţin..parcă devin tot mai convinsă că va fi bine...Şi asta datorită unor activităţi create săptămâna aceasta. Am mers în acelaşi loc unde am zis că nu voi mai călca..şi din nou s-a întâmplat.

La mulţi ani!

             Cum am zis şi aici  will be a big party , ţnsă nu contează asta pentru mine..contează sa fiu alături de tine şi tu de mine fiindcă sunt nişte vremuri foarte grele pentru amândouă, în special pentru mine.
Îţi urez din tot sufletul meu la mulţi ani şi tot ce visezi în momentul acesta să ţi se împlinească. Dar sunt sigură că visul tău se va împlinii curând..şi le vei da la toţi peste nas. Nu trebuie să plângi pentru nimeni, pentru că NIMENI nu merită nimic..şi asta am învaţat de la tine..
Multă sănătate că e mai de preţ decât toate.

La mulţi ani la cei 20 de anişori ai tăi copileeee:)) că încă eşti un copil..şi foarte bine faci că nu alungi sufletul acela al tău de copil.
Când au trecut 20 de ani aşa repede?! Hmm când? Nici eu nu mai am mult..ci 2 luni...

P.S. PARAŞUTA!!! remember?=)))

Draga mea,

         O să ne despartă distanţa în curând...tu fiind acolo continuându-ţi visul, iar eu merg pe drumul care l-am ales inconştient. Dar merg până la capăt oricât de greu va fi. Acum vreau să petrec cu tine prezentul mult mai nebun decât de obicei.
         Sunt mult mai fericită acum când mi-ai zis că eşti îndrăgostită şi sufletul tău de piatră a devenit suflet pur. Sunt foarte fericită draga mea şi el, viitorul meu cumnat, băiatul din visul tău:D, te va face fericită, sunt sigură.

Pentru sora care n-am avut-o niciodată, pentru profesoara mea care mi-a deschis ochii şi prin sfaturiile ei am devenit cine sunt eu acum




P.S. Abia aştept sfârşitul lui Mai, şti tu de ce: will be a big party:> 

Curăţenie.

        Niciodată nu mi s-a părut aşa important să faci curăţenie doar pentru că vin sărbătorile şi primeşti musafiri. Eu o fac mai zilnic doar pentru dragul de a fi curat în casă..de fapt sunt cam obsedată să fie curăţenie:)). Aşa este felul meu.
        De azi cică încep şi eu curăţenia generală pentru Paşte..deh...dar m-ai important ar fi pentru mine împăcarea sufletului, curăţirea lui de păcate şi să-mi şterg şi din suflet anumite lucruri care mă chinui de ceva vreme să uit dar destinul face în aşa fel că după ce nu mai dai importanţă exact atunci se iveşte ceva şi ţi-l bagă pe suflet din nou.
         Acum dispar, nu o să mai postez decât după Paşte pentru că am un timp foarte încărcat. Doar am să mai arunc un ochi pe aici să văd ce se mai aude de #tulceameet
. De fapt timp încărcat am de 2 săptămâni până în prezent dar încerc să fac faţă la tot...Dar abia aştept weekendul:D

        Nu mai sunt aceeaşi. Mi-a dispărut orice urmă de speranţă şi îmi zic că lucrurile care le consideram înainte neadevărate, acum le consider adevărate. Mi-a dispărut curajul şi curiozitatea pe care le aveam acum ceva timp.
Devin insuportabilă. Chiar am devenit geloasă pe prietena mea cea mai bună şi nu mi-am dorit asta. Nu vreau să se distrugă prietenia noastră din cauza unei prosti de ale mele. Ea m-a învăţat despre orice, mi-a fost profesoară chiar dacă aveam aceeaşi vârstă. Dar am început să ignor sfaturile ei. Ea m-a adus în etapa de a avea putere, dar eu distrug ce a creat ea....
        Nu mai pot fi comunicativă, mă închid din ce în ce mai mult în mine. Nici încredere în puterile mele nu mai am. Mă întreb ce aş putea face..şi consider că dacă stau închisă în casă cu telefonul închis să nu fiu căutată este bine...
        Nu mai vreau. Vreau să fiu ca înainte dar de unde aş putea începe...