Critici peste critici.

           Am văzut acum cum este să munceşti, să scoţi tot ce poţi din tine..şi la final ce primeşti? Nişte critici neinspirate şi fără raţiune.
Dau un exemplu..şi care este şi real: să-ţi creezi propria ta improvizaţie cu acţiuni..după nişte fraze. Acestea fiind coordonate de un anume regizor. Şi după ce se termină comicele, dramaticele..mă rog ce se mai creează...să se trezească un deştept..mare regizor..că de ce ai făcut aşa, că de ce nu ai făcut aşa.. toate chestiile care nu-şi  aveau rostu.Mi-e silă deja...Mă gândesc cum s-o fi simţit regizorul care îi este criticată munca şi care munceşte mult cu elevii...
Nici nu merită să mă enervez..trebuie să-mi păstrez nervii tari pentru următorul şi ultimul examen.

Vis aproape îndeplinit?!

         'Ai grijă ce-ţi doreşti că ţi se va împlini' şi 'Ce-ţi doreşti din toată inima se va împlinii' sunt cunoscute multura dintre noi. Eh...şi acum cât de obosită sunt eu după o noapte albă de nesomn..mi s.a oferit să intru într-o piesă de teatru pentru a dansa...Bine nu e cine ştie ce..dar pentru mine tot e ceva...:D Am făcut astăzi repetiţii şi a fost ok...O să revin într-o altă postare ce şi cum va fi:D

Plec acum la ale mele:-s deşi nu am niciun chef de învăţat, trebuie!
Noapte bună!:*
    

Nocturn Tango.

         Nu aveam de gând să scriu ceva despre piesa...dar voi încerca. Pot să zic că m-a captat..mai ales coregrafiile.
        O piesă de Oana Pisaroglu, atât regia, cât şi coregrafia.O piesă interzisă copiilor minori.
         Atmosfera aflată într-un decor de fum, şi lumină dădeau impresia că te aflai chiar în acel bar de noapte. Există 3 perechi principale în acest joc al pasiunii, dragostei şi uri. Fiecare având problemele lor. Femeiile reprezentau: femeia matură, femeia care iubea dar nu i se împărtăşea dragostea, iar cealaltă reprezenta femeie care era măritată însă trebuia să-şi crească copilul. Iar bărbaţii cum îi stiu cu toţii: mergeau în cluburi de noapte pentru a petrece acolo toată noaptea. Despre tangou pot zice că reprezenta ipoteza cea mai importantă din toată acestă piesă deoarece datorită lui fiecare a reuşit să îşi cunoască slăbiciunile.
         Mi.a plăcut o atitudine a uneia dintre femei când a zis că nu trebuie să fi curvă pentru a dansa tango, ci prin el îţi exprimi sentimentele şi pari mult mai feminină decât de obicei.

        Nu ştiu dacă am atins toate punctele..dar am povestit ce am înţeles eu..dar merită să-l vizualizaţi. Eu aş mai merge..:D
        Aaa.şi mi-a întărit încă o idee de-a mea.Sunt foarte pasionată de dans însă nu am reuşit până acum să intru undeva...Poate pe viitor...

Merg la teatru.

        Şi după o pauză..merg din nou la teatru şi fără să vreau. :))
        Buuun...am participat, mai mult din pură curiozitate şi fără să-mi fac speranţe la unul dintre concursurile organizate de InfoTulcea. Am răspuns la o întrebare tareee grea..cine a fost Jean Bart şi fără a-mi da seama am ştiut răspunsul fără a mă inspira de undeva. Acum 2 zile pe data de 15 a fost extragerea şi ieri am fost sunată. După ce că mă simţeam atât de apatică.am fost surprinsă şi de telefon. Am vorbit cu dânsul, cu Cristi, mi-am ridicat biletul şi mâine seară voi fi prezentă în sala de teatru.. Piesa care se va juca se numeşte Nocturn Tango şi să vedem despre ce este vorba.

Mă mut la mama!

 Aseară a fost premierea unei piese de teatru.
O piesă de teatru scrisă de Andreas Petrescu şi un pic de către Gabi Fătu,tulceanul pe care îl ştiţi cu toţii de la Otv cel care făcea false.:)) Încă îmi mai aminesc perioada când pierdeam nopţiile să ascult falsele lui..dar acum nici să nu mai aud de Otv.

Distribuţia:
Adriana Trandafir - mama
Andreas Petrescu - Andrei (fratele mai mare)
Gabriel Fătu - Gabriel (fratele cel mic)

O comedie tristă şi cu momente fericite, cu răsturnări de situaţie unde la final sunt rezolvate fie cu nervi sau cu vorba bună...dar sunt rezolvate. Poate fi o bucăţică ruptă din familiile tuturor, unde fiecare încearcă să trăiască în armonie şi fericită.
În ochii celor doi fraţi ei o văd pe mama lor doar ca MAMA, nu ca şi o femeie care are şi ea nevoie de fericire şi iubire din partea unui bărbat.nu doar a copiilor săi.Cei doi având vârstele apropriate de 30 de ani au găsit să se refugieze la mama lor pentru a-şi trăi copilăria în continuare după ce unul a fost părăsit, iar celălalt a fost înşelat...

         Sala a fost extrem de plină..nu aveai loc să te mişti. Dar pot să zic că s-a meritat să plec de la ore pentru a merge la teatru. Au fost momente când mi-au dat şi lacrimile..nu doar de la râs..ci şi din cauza momentelor triste.
        Piesa va mai fi jucată joi, 25 martie tot la Jean Bart la ora 19:00.
Parcă m-aş mai duce încă o dată...pentru că nu ştiu dacă voi mai participa la evenimente...nu că aş vrea să pun răul în faţă...dar nu ştiu...nu mai zic nimic.Nu vreau să închei postarea în tristeţe. :D

P.S.Luni 22 Martie 2010 la ora 19:00 se va juca în Bucureşti la Centrul Cultural pentru Unesco Nicolae Bălcescu.