Tell me, it's over?

             Viaţa e făcută în aşa măsură să te dezorienteze de la orice plan care ţi l-ai făcut. Nici nu mă mai întreb de ce, este evident că răspunsul pluteşte la suprafaţă. Eşti pus la încercare! Te încearcă multe lucruri până cazi unde vrea acel diabolic obiectiv.
Vara asta a fost o mare schimbare pentru mine şi luată prin surprindere. Începând de la examenul de bacalaureat până la luarea admiterii, intrarea la facultate, căutarea de gazdă care a fost cea mai grea..şi sunt foarte mulţumită până acum.
N-am crezut şi uite că mi-au zburat şi cele două vise care mă ţineam strâns de ele cu dinţii. Dar ...s-au dus într-o clipită ca şi cum ai pocnii din degete. Nici nu ştiu ce să fac, să mai sper în legătură cu ele... Mi s-a zis don't stop dreamin' . Dar cred că mai bine revin cu picioarele pe pământ şi să mă ocup de nişte idei care mi-au venit, de asemenea, într-o clipită. :)).

P.S. merg să mă relaxez în draga mea natură >:D< şi departe de casă.

..............

             Ce visare domle? În lumea asta îţi mai vine să visezi ceva care speri că ţi se va împlinii curând? Nu! nu cred...nu mai am încredere în absolut nimeni. Am avut încredere într-o persoana care credeam că mă va ajuta să-mi împlinesc visul..şi m-a lăsat ...aşa... fără niciun ba sau da. Mulţumesc, oricum! N-am stat să mă ţin ca un câine după aceea persoană să văd ce răspuns îmi dă pentru că nu-s sclava nimănui. În fine...
Iar pe lângă faptul că lumea e atât de egoistă...unde am început să intru şi eu în această categorie....mai este un lucru: se fac foarte multe diferenţe..Şi de ce mă? Că dacă nu ai aspectul fizionomic fooooarte, da foarteee frumos eşti dat afară dintr-un anume grup? Eee, rahat şi cu asta!
Văd fete de generală care au aspect de curve..care merg pe mijlocul străzii pentru a se simţii mândre că sunt clanxonate de maşiniile care trec pe lângă acestea... copii care beau şi fumează ...
Poate-s dură dar chiar nu-mi mai pasă de nimic şi de nimeni...iar felul meu de a vorbi s-a schimbat enorm de mult..şi numai din cauza anturajului din ziua de azi. Iar duritatea asta o pot ascunde după o faţă inocentă dacă doresc.

Viaţa-i ca o tablă de şah cu piese albe şi negre.

            Îi place aşa mult să ne mute ca pe tabla de şah fără să se gândească prea mult. Nu înţeleg de ce este aşa crudă..şi nu uneori, ci mereu.
Pot doar atât să zic..voi spera şi va fi bine..şi voi trece...oricât de greu este. Dar pe lângă acestea îmi vine să şi renunţ la vise şi să fac ceea ce nu-mi place.
Când ai un vis de împlinit este imposibil să nu-ţi apară un obstacol..două..trei...şi aşa mai departe...
Să urlu şi să plâng nu este o rezolvare, ci doar o simplă decărcare fizică.

Nici nu mai ştiu ce gândesc acum...doar observ că mă las condusă şi mă las influenţată de lucrurile negative...

Critici peste critici.

           Am văzut acum cum este să munceşti, să scoţi tot ce poţi din tine..şi la final ce primeşti? Nişte critici neinspirate şi fără raţiune.
Dau un exemplu..şi care este şi real: să-ţi creezi propria ta improvizaţie cu acţiuni..după nişte fraze. Acestea fiind coordonate de un anume regizor. Şi după ce se termină comicele, dramaticele..mă rog ce se mai creează...să se trezească un deştept..mare regizor..că de ce ai făcut aşa, că de ce nu ai făcut aşa.. toate chestiile care nu-şi  aveau rostu.Mi-e silă deja...Mă gândesc cum s-o fi simţit regizorul care îi este criticată munca şi care munceşte mult cu elevii...
Nici nu merită să mă enervez..trebuie să-mi păstrez nervii tari pentru următorul şi ultimul examen.

Verosimil.

            Da, este adevărat...unii au prea mult timp şi şi-l risipesc pe mişto-uri. Că ei aşa au învăţat ei la şcoală. Că aşa i-a învăţat măsa care se chinuia să-i hrănească şi să-i crească...Oameni de nimic..care vor ajuge un nimic.şi vor muri un nimic.
Bine că a recunoscut că este un nimic..şi care nu are o identitate..şi se dă anonim...
Oameni pentru care îţi faci nervi şi îţi creste tensiunea la maxim..şi apoi te întrebi de ce îţi e rău.

Unde-i Ceauşescu frate??! Unde-i? Nu am prins niciun comunism..dar ştiu că era mult mai bine...Urăsc democraţia, îl urăsc pe Iliescu care a dat frâu  liber la tot libertismul acesta...îi urăsc pe toţi...

Asta consider..o dată cu libertismul acesta a apărut şi prostimea..şi se multiplică pe zi ce trece ca muştele.
La fiecare 10 secunde iese un puradel care devine aşa. Şi aşa că România e vai de capu' ei..mai apar şi indivizii ăştia..Mă întreb oare au vreo anomalie genetică? Posibil...doar că încă nu s-a pus o  denumire...Iar primul simptom care l-aş trece pe lista mutaţiei va fi înapoiere mintală. punct!

Şi tot ce am zis aici..şi scris şi la nervi..este foarte plauzibil...chiar dacă nu aş putea crede...

Iar dacă persoana aceea este cine cred eu..şi nu mă las până nu aflu, nu mai ţin cont cine va fi de faţă în momentul acela..colegi, profesori...fac şi eu mişto în felu meu..de a-i strica viitorul şi reputaţia...Da sunt o ciudată..şi puţin îmi pasă..dar sunt sătulă!!!

            Poate că mi-e bine aşa..să fiu egoistă şi rece , să gândesc doar pentru mine. Poate regret anumite momente în care am fost aşa şi am gândit cu mintea...dar îmi revin eu..totul se întâmplă pe moment.
M-am săturat să fiu bună cu toată lumea iar la final primesc şi răspunsul.
Nu sunt perfectă...urăsc perfecţiunea..şi pe cei care se consideră. Văd multă lume în jurul meu care nu vorbesc..dar arată că ar fi aşa. Dar tac...îi las pe ei să primească falsele vieţii. Uneori nu mă pot abţine..şi vorbesc... fără a-mi da seama  îi atac..sau încerc măcar să mă maschez..spunând alte cuvinte...
Poate sunt o ciudată..şi la felul de a gândi..şi felul de a fi...nu mă aştept ca cineva să mă placă aşa..şi nici nu vreau...
Nu mai accept sfaturi doar le ascult şi le fac o analiză.....iar la sugestii fac urât...şi mai ales să insiste.
Nu mă consider nici o persoană care conduce nici o persoană care doreşte să fie condusă...
E timpul să mă gândesc eu singură la propriul meu EU.    

Concluzii

          N-am mai avut timp de nimic, chiar de nimic. Simt ca timpul trece aiurea pe langa mine si deja imi simt trupul greu..de parca as fi deja batrana...
Saptamana asta m-am concentrat mai mult pentru examen dar si pe un pic de psihologie penrtu ca asa m-a apucat. Din urma acesteia din urma am observat anumite lucruri:
1.Ca frumusetea exterioara este mult mai importanta decat cea interioara. Ok, inteleg fiind tineri vor ce e frumos..dar aceasta nu dureaza o vesnicie. Cunosc anumiti baietii care odata demult i-am simpatizat insa apoi dupa ce i-am cunoscut mai bine m-am sictirit de ei... Erau si inca sunt genu de persoane care in trecutul lor au avut fete care erau in pas cu moda si aratau bine in exterior.
2.Nu mai exista iubire pura. Nu mai exista nimic. Totul se cumpara. Si daca nu esti in rand cu societatea esti luat de prost.
3.Cum se comporta lumea cu tine asa sa ii tratezi si tu!
4.Unii fac orice pentru a iesi in evidenta...ba fumeaza, ba bea. Cunosc pe cineva, nu dau nume, care in fiecare poza in care apare trebuie sa ii apara si tigara. Nu degeaba m-am indepartat de fiinta aceea.
5. Exista prea multa nesimtire si egoism de aceea trebuie sa fi in rand cu lumea astfel cazi de prost. Asta se practica mai mult in cabinete, spital..unde lumea intra ca nesimtita fara a cere permisiunea celui care statea la rand.

Ne lipseşte ceva..

        Nouă românilor ne lipsesc nişte principii: respect şi răbdare. Nu mă refer la toţi însă sunt destuli de mult. Recunosc că şi mie îmi mai piere răbdarea când trebuie să aştept pe cineva care întârzie la întâlnire. Însă aici nu vreau să vorbesc despre mine, ci despre faptul că unii nu au răbdare şi preferă să se înghesuie să fiu primi. Am observat asta în noaptea de înviere în biserică unde am reuşit să ajung. Aveam o voinţă neîntrecută de a mă duce şi am reuşit deşi n-am rezistat prea mult, dormeam din picioare.
         Am ajuns mai devreme cu o oră crezând că biserica se va deschide mai devreme..dar de unde. Am aşteptat, dar am stat mai retrasă, nu am preferat să mă înghesui ...ca bătrânii nerăbdători. a trecut o oră, s-a deschis şi biserica şi cei ce aşteptau mai aveau puţin şi scoteau porţiile şi uşiile din balamale. Credeam că există puţin respect măcar în faţa bisericii. Am intrat ultima, preferam să nu mă înghesuiesc că oricum tot acolo ajungeam. Înainte de a se da lumina lumea asaltase altarul cu jumate de oră înainte de miezul nopţii. Iar când s-a deschis cei de acolo nu mai aveau mult şi intrau peste preoţi în altar.
        În fiecare an devine tot mai rău şi nu este bine.

10 principii în viaţă

        Am zis că nu voi mai posta, dar m-am trezit cu o leapşă foarte drăguţă din partea lui Liviu. Şi să vedem ce-mi vine acum în minte...
1. Oricât de greu ar fi mergi mai departe.
2. Răbdare...multă răbdare (mă cam confrunt cu asta)
3. Fi tu însuţi.
4. Crezi în Dumnezeu, indiferent de religie.
5. Speranţa moare ultima.
6. Poţi cucerii lumea cu un zâmbet.
7. Lecturează din când în când.
8. Respectă-te pe tine însuţi apoi pe cei din jur.
9. Să ai curajul de a-ţi spune cuvântul. (îmi lipseşte mai mereu)
10. Dacă îţi doreşti ceva, doreşte-ţi din toată inima şi se va împlinii.

Protecţie sau constrângere?

        Copii până la o anumită vârstă trebuie protejaţi de părinţii lor, apoi ei conştientişează când îşi iau singuri libertatea de a-şi alege drumul. Dar unii dintre părinţi îşi constrâng copii şi după vârsta de 18 ani poate şi mai mult.
        Încă de la vârste de 15-16 ani ei trebuie să iasă în lume pentru a socializa. Mulţi dintre aceştia se plâng că nu i se permite să iasă afară cu colegii, prietenii deoarece părinţii sau unul dintre ei nu are încredere în ei.
        Eu am fost un caz şi de aceea am ajuns în momentul de faţă să nu ştiu ce decizii să iau, decizi uşoare pentru alţi dar pentru mine erau ca un test. Am fost forţată să stau numai în casă fără să am prieteni (după părerea tatei este că prietenii nu-mi folosesc la nimic ). Ok..am rezistat până într-a 10a..apoi am început să-mi iau singură libertate, să-mi aleg prietenii după bunul plac şi bineînţeles am intrat într-un anturaj bun. Şi în momentul de faţă, când am aproape 20 de ani, sunt în aceeaşi situaţie. Şi am ajuns să mă consider că are dreptate când de fapt nu are.De exemplu el priveşte emisiunile acelea de 2 bani de la tv "Fata tatii","Schimb de mame" etc, unde am ajuns să fiu comparată cu acele persoane că plec de acasă pentru multe zile şi fac şi dreg, am ajuns să mă consider ca acele persoane şi că nu sunt capabilă de nimic şi nu voi reuşi în viaţă.
         Sau zilele trecute când era un reportaj la şiri legat de medicamentele acelea unse cu nu ştiu ce anume, m-a întrebat dacă eu cu prietena mea consumăm aşa ceva. Eu am rămas :| că nu ştiam despre ce vorbeşte.
Dar... nu am nici cea mai mică idee de ce îmi face asta şi nu mă lasă să-mi iau singură deciziile...

Altă viaţă.

         De curând mi-am şters restul vieţii mele care face din trecut. L-am plasat uitării pentru că eu nu mai am nevoie de dânsul.  Tot ce am întemeiat, tot ce am cunoscut nu mai vreau să am de a face cu acela. Nici măcar nu vreau să-mi amintesc.
         Îmi doresc altă viaţă, fără minciuni şi vise deşarte care nu-şi au rostul.
         Nici nu pot crede că am avut curajul să dau cu piciorul, dar am făcut-o şi nu regret.