Protecţie sau constrângere?

        Copii până la o anumită vârstă trebuie protejaţi de părinţii lor, apoi ei conştientişează când îşi iau singuri libertatea de a-şi alege drumul. Dar unii dintre părinţi îşi constrâng copii şi după vârsta de 18 ani poate şi mai mult.
        Încă de la vârste de 15-16 ani ei trebuie să iasă în lume pentru a socializa. Mulţi dintre aceştia se plâng că nu i se permite să iasă afară cu colegii, prietenii deoarece părinţii sau unul dintre ei nu are încredere în ei.
        Eu am fost un caz şi de aceea am ajuns în momentul de faţă să nu ştiu ce decizii să iau, decizi uşoare pentru alţi dar pentru mine erau ca un test. Am fost forţată să stau numai în casă fără să am prieteni (după părerea tatei este că prietenii nu-mi folosesc la nimic ). Ok..am rezistat până într-a 10a..apoi am început să-mi iau singură libertate, să-mi aleg prietenii după bunul plac şi bineînţeles am intrat într-un anturaj bun. Şi în momentul de faţă, când am aproape 20 de ani, sunt în aceeaşi situaţie. Şi am ajuns să mă consider că are dreptate când de fapt nu are.De exemplu el priveşte emisiunile acelea de 2 bani de la tv "Fata tatii","Schimb de mame" etc, unde am ajuns să fiu comparată cu acele persoane că plec de acasă pentru multe zile şi fac şi dreg, am ajuns să mă consider ca acele persoane şi că nu sunt capabilă de nimic şi nu voi reuşi în viaţă.
         Sau zilele trecute când era un reportaj la şiri legat de medicamentele acelea unse cu nu ştiu ce anume, m-a întrebat dacă eu cu prietena mea consumăm aşa ceva. Eu am rămas :| că nu ştiam despre ce vorbeşte.
Dar... nu am nici cea mai mică idee de ce îmi face asta şi nu mă lasă să-mi iau singură deciziile...