Deşi am zis în postarea trecută, de nervi..nu de altceva că îmi doresc să mă îndepărtez de toţi...bine nu de toţi..exceptând anumite persoane. Se ştiu acele persoane care le-am cerut ajutor...şi n-am primit niciun răspuns...dar nu e nimic...mă voi ajuta singură.
Îmi e frică să am mai încredere în cineva acum..după ce mi-a fost călcată în picioare de o anume colegă...După ce că am făcut-o cu ou şi oţet la telefon..îi voi plăti şi cu aceeaşi monedă..pentru că merită...nu pot trece cu vederea aşa uşor.
Vreau să-mi exprim şi o anume stare...pe lângă faptul că timpul se scurge încet şi mai este puţin..parcă devin tot mai convinsă că va fi bine...Şi asta datorită unor activităţi create săptămâna aceasta. Am mers în acelaşi loc unde am zis că nu voi mai călca..şi din nou s-a întâmplat.
Se afișează postările cu eticheta optimism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta optimism. Afișați toate postările
sâmbătă, iunie 12, 2010
luni, martie 22, 2010
question....without reply....
De ce întotdeauna suntem optimişti pentru cei din jur, însă pentru noi înşine sunem opusul?
miercuri, februarie 10, 2010
Whatever,all is fine.
De abia aşteptam să reîncep cursurile...azi am avut prima zi de practică. La început mi-a fost un pic teamă penrtu prima zi, dar spre sfărşit am reuşit să mă relaxez...
Mă simt bine în compania persoanelor cu care lucrez şi învăţ şi cine ştie poate îmi vor fi colege şi la meseria de viitor. Faţă de liceu, unde toţi se manifestau ca nişte copii de grădiniţă, aici văd respect, voinţă de învăţare. Whatever, all is fine momentary...
Am reuşit să-mi fac o ordine în lucrurile care le fac şi am ambiţia să reuşesc în ceea ce mi-am propus. Ştiu că acum nu mai am voie să îmi iau timp liber, decât când este necesar...
Ieri mi-am revăzut liceul după atâta timp. Am avut nişte ore de biologie şi trebuia să stau cu cei de-a 12a, dar...au rămas aceeaşi copii zăpăciţi. Deşi chiar dacă era aşa îmi este dor de liceu, eram fără griji şi făceam tot ce îmi poftea inima. Dar exista şi un dezavantaj...liceul n-a reuşit să mă maturizeze deloc din punct de vedere psihologic. L-am terminat exact aşa cum l-am şi început: timidă, retrasă, tristă mereu. Dar cu ajutorul şcolii acesteea pe care o frecventez am reuşit într-un semestru să înlătur orice obstacol care mă oprea şi am mai mult curaj de a vorbi deschis. Şi spre să înlătur tot că mai am mici blocaje.
Mă simt bine în compania persoanelor cu care lucrez şi învăţ şi cine ştie poate îmi vor fi colege şi la meseria de viitor. Faţă de liceu, unde toţi se manifestau ca nişte copii de grădiniţă, aici văd respect, voinţă de învăţare. Whatever, all is fine momentary...
Am reuşit să-mi fac o ordine în lucrurile care le fac şi am ambiţia să reuşesc în ceea ce mi-am propus. Ştiu că acum nu mai am voie să îmi iau timp liber, decât când este necesar...
Ieri mi-am revăzut liceul după atâta timp. Am avut nişte ore de biologie şi trebuia să stau cu cei de-a 12a, dar...au rămas aceeaşi copii zăpăciţi. Deşi chiar dacă era aşa îmi este dor de liceu, eram fără griji şi făceam tot ce îmi poftea inima. Dar exista şi un dezavantaj...liceul n-a reuşit să mă maturizeze deloc din punct de vedere psihologic. L-am terminat exact aşa cum l-am şi început: timidă, retrasă, tristă mereu. Dar cu ajutorul şcolii acesteea pe care o frecventez am reuşit într-un semestru să înlătur orice obstacol care mă oprea şi am mai mult curaj de a vorbi deschis. Şi spre să înlătur tot că mai am mici blocaje.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)