Nu doar anturajul ar fi de vina, ci si stresul, agitatia si nervii creati la munca. Fumand o tigara, cred ca, ma calmez. .
sursa foto: google
marți, noiembrie 29, 2011
Fumatul, bata-l vina!
Nu doar anturajul ar fi de vina, ci si stresul, agitatia si nervii creati la munca. Fumand o tigara, cred ca, ma calmez. .
sursa foto: google
joi, noiembrie 24, 2011
Presa online
De când a apărut presa online, mi-a displăcut. Preferam să citesc un ziar pe hârtie decât unul în format online. Am citit şi acest format, dar nu aveam răbdarea necesară pentru a sta cu ochii în monitor să citesc n'spe mii de rânduri.
Abia acum, pot zice, că iau descoperit un avantaj faţă de presa de pe hârtie. Se pot face mult mai uşor actualizări într-un articol, o ştire, apar altele noi în cel mai scurt timp posibil.
Cred că are şi asta beneficiile ei în lumea din ziua de azi. Dar tot hârtia o prefer, deşi nu cred că va mai trăi mult.
Abia acum, pot zice, că iau descoperit un avantaj faţă de presa de pe hârtie. Se pot face mult mai uşor actualizări într-un articol, o ştire, apar altele noi în cel mai scurt timp posibil.
Cred că are şi asta beneficiile ei în lumea din ziua de azi. Dar tot hârtia o prefer, deşi nu cred că va mai trăi mult.
vineri, noiembrie 04, 2011
Trăiesc într-o lume a vitezei
De când m-am mutat în Bucureşti, acum un an şi ceva, am început să devin robot. Nu mi-am dat seama până azi, când am zis în gura mare colegei de cameră "Bă, frate, am devenit robot!" Abia astăzi conştiinţa mea a realizat asta, iar procesul a devenit complet cu procentul de 100% având în vedere realitatea de aici.
În primele săptămâni mai ştiam ce este o conversaţie zgomotoasă în metrou, râsete, plimbări... Dar brusc totul s-a schimbat. Am aceeaşi faţă monotonă ca a oamenilor din metrou, zile când stau cu ochii numai în carte de când intru şi până ies ignorând ambianţa din jurul meu. Poate să treacă şi un lucru important pe lângă mine că trece ca o umbră. Mâncatul în public, de parcă sunt la mine acasă, a început să fie la ordinea zilei. O conversaţie la telefon o pot ţine şi în timpul mersului dacă n-am timp să vorbesc când sunt acasă.
Ultima alege care am făcut-o a fost să mă împart între facultate şi locul de muncă. Nu pot să-l numesc un simplu job pentru că nu e aşa. E un lucru foarte serios.
Asta m-a determinat să zic că am devenit robot.
În primele săptămâni mai ştiam ce este o conversaţie zgomotoasă în metrou, râsete, plimbări... Dar brusc totul s-a schimbat. Am aceeaşi faţă monotonă ca a oamenilor din metrou, zile când stau cu ochii numai în carte de când intru şi până ies ignorând ambianţa din jurul meu. Poate să treacă şi un lucru important pe lângă mine că trece ca o umbră. Mâncatul în public, de parcă sunt la mine acasă, a început să fie la ordinea zilei. O conversaţie la telefon o pot ţine şi în timpul mersului dacă n-am timp să vorbesc când sunt acasă.
Ultima alege care am făcut-o a fost să mă împart între facultate şi locul de muncă. Nu pot să-l numesc un simplu job pentru că nu e aşa. E un lucru foarte serios.
Asta m-a determinat să zic că am devenit robot.
miercuri, noiembrie 02, 2011
Nu vă grăbiţi, nu este curent!
Nu exista sa nu trec prin ce trec si altii in Bucurestiul asta. Poate ca pic exact in momentul nepotrivit.
Acum cateva zile, undeva prin Bucurestii Noi, am vrut sa-mi iau niste calatorii pentru troleul, insa un domn grabit mi-a luat-o inainte si s-a ales cu un raspuns negativ, si anume ca nu exista curent pentru a incarca cartela cu calatorii. Evident ca n-am stat sa revina curentul si m-am riscat luand troleul. Am avut noroc. Nu exista niciun nas in acel mijloc de transport.
Nu pot sa-mi explic de ce a trebuit sa schimbe, brusc, aceasta metoda de cumparare a calatoriilor. In primul rand, nu toate persoanele sunt obisnuite cu tehnologia, de exemplu un batran care nu intelege cum se utilizeaza. Iar in al doilea rand, a picat curentul. Ce faci? Te risti si te trezesti cu amenda. Si cine e de vina? Tot calatorul.
Acum cateva zile, undeva prin Bucurestii Noi, am vrut sa-mi iau niste calatorii pentru troleul, insa un domn grabit mi-a luat-o inainte si s-a ales cu un raspuns negativ, si anume ca nu exista curent pentru a incarca cartela cu calatorii. Evident ca n-am stat sa revina curentul si m-am riscat luand troleul. Am avut noroc. Nu exista niciun nas in acel mijloc de transport.
Nu pot sa-mi explic de ce a trebuit sa schimbe, brusc, aceasta metoda de cumparare a calatoriilor. In primul rand, nu toate persoanele sunt obisnuite cu tehnologia, de exemplu un batran care nu intelege cum se utilizeaza. Iar in al doilea rand, a picat curentul. Ce faci? Te risti si te trezesti cu amenda. Si cine e de vina? Tot calatorul.
sâmbătă, octombrie 22, 2011
News
N-am murit. Trăiesc. Abia acum îmi pot face simţită prezenţa în online, după o săptamană foarte încărcată, iar weekendul ăsta se anunţă a fi la fel de încarcat.
După ¨micile¨ schimbări din orarul de la facultate cu tot felul de materii ciudate, dar în acelaşi timp şi interesante, am ajuns undeva în ale mediei, în camerele tehnice, pentru a învaţa şi pentru un viitor loc de muncă. Pentru asta a trebuit să trec la orarul american, ceea ce pare a fi ok acum, însă mai târziu vedem.
Revin.
După ¨micile¨ schimbări din orarul de la facultate cu tot felul de materii ciudate, dar în acelaşi timp şi interesante, am ajuns undeva în ale mediei, în camerele tehnice, pentru a învaţa şi pentru un viitor loc de muncă. Pentru asta a trebuit să trec la orarul american, ceea ce pare a fi ok acum, însă mai târziu vedem.
Revin.
luni, octombrie 10, 2011
Un copil e o minune!
E minunat sa fi copil. Dar e si mai minunat sa ai un copil langa tine, poate fi si copilul vecinei.
Abatuta si trezita din somn de un alt telefon, am iesit din lift. Urmatorul ori e injurat ca nu va mai vrea nici sa ma salute, ori ajung sa arunc telefonul de la etajul 6. Am dat sa ies din bloc, dar un copil a reusit sa ma opreasca si sa-mi fure un zambet si sa-mi faca ziua mai ok si sa-mi mearga totul foarte ok.
Abatuta si trezita din somn de un alt telefon, am iesit din lift. Urmatorul ori e injurat ca nu va mai vrea nici sa ma salute, ori ajung sa arunc telefonul de la etajul 6. Am dat sa ies din bloc, dar un copil a reusit sa ma opreasca si sa-mi fure un zambet si sa-mi faca ziua mai ok si sa-mi mearga totul foarte ok.
miercuri, octombrie 05, 2011
Un nou tweetmeet!
Localul El Primer Comandante s-a umplut de lume de pe twitter si ...de miros de placinte cu mere gatite de Anca. Berea nelipsita, parca era aerul care necesita respirat. Muzica ok, mi-a amintit de atmosfera dintr-un fost pub din orasul meu.. care acum sta cu lacatul la intrare. I-am revazut pe Serban Paun si pe Papa Daniel, care i-am cunoscut la #galatitweetmeet.
In incheiere ii multumesc Ancai pentru ocazia asta, de a asista si cu prezenta mea, nu prea activa, dar ziua de azi a fost cam activa din punct de vedere fizic, iar restul care urmeaza la fel vor fi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)