De când m-am mutat în Bucureşti, acum un an şi ceva, am început să devin robot. Nu mi-am dat seama până azi, când am zis în gura mare colegei de cameră "Bă, frate, am devenit robot!" Abia astăzi conştiinţa mea a realizat asta, iar procesul a devenit complet cu procentul de 100% având în vedere realitatea de aici.
În primele săptămâni mai ştiam ce este o conversaţie zgomotoasă în metrou, râsete, plimbări... Dar brusc totul s-a schimbat. Am aceeaşi faţă monotonă ca a oamenilor din metrou, zile când stau cu ochii numai în carte de când intru şi până ies ignorând ambianţa din jurul meu. Poate să treacă şi un lucru important pe lângă mine că trece ca o umbră. Mâncatul în public, de parcă sunt la mine acasă, a început să fie la ordinea zilei. O conversaţie la telefon o pot ţine şi în timpul mersului dacă n-am timp să vorbesc când sunt acasă.
Ultima alege care am făcut-o a fost să mă împart între facultate şi locul de muncă. Nu pot să-l numesc un simplu job pentru că nu e aşa. E un lucru foarte serios.
Asta m-a determinat să zic că am devenit robot.
vineri, noiembrie 04, 2011
miercuri, noiembrie 02, 2011
Nu vă grăbiţi, nu este curent!
Nu exista sa nu trec prin ce trec si altii in Bucurestiul asta. Poate ca pic exact in momentul nepotrivit.
Acum cateva zile, undeva prin Bucurestii Noi, am vrut sa-mi iau niste calatorii pentru troleul, insa un domn grabit mi-a luat-o inainte si s-a ales cu un raspuns negativ, si anume ca nu exista curent pentru a incarca cartela cu calatorii. Evident ca n-am stat sa revina curentul si m-am riscat luand troleul. Am avut noroc. Nu exista niciun nas in acel mijloc de transport.
Nu pot sa-mi explic de ce a trebuit sa schimbe, brusc, aceasta metoda de cumparare a calatoriilor. In primul rand, nu toate persoanele sunt obisnuite cu tehnologia, de exemplu un batran care nu intelege cum se utilizeaza. Iar in al doilea rand, a picat curentul. Ce faci? Te risti si te trezesti cu amenda. Si cine e de vina? Tot calatorul.
Acum cateva zile, undeva prin Bucurestii Noi, am vrut sa-mi iau niste calatorii pentru troleul, insa un domn grabit mi-a luat-o inainte si s-a ales cu un raspuns negativ, si anume ca nu exista curent pentru a incarca cartela cu calatorii. Evident ca n-am stat sa revina curentul si m-am riscat luand troleul. Am avut noroc. Nu exista niciun nas in acel mijloc de transport.
Nu pot sa-mi explic de ce a trebuit sa schimbe, brusc, aceasta metoda de cumparare a calatoriilor. In primul rand, nu toate persoanele sunt obisnuite cu tehnologia, de exemplu un batran care nu intelege cum se utilizeaza. Iar in al doilea rand, a picat curentul. Ce faci? Te risti si te trezesti cu amenda. Si cine e de vina? Tot calatorul.
sâmbătă, octombrie 22, 2011
News
N-am murit. Trăiesc. Abia acum îmi pot face simţită prezenţa în online, după o săptamană foarte încărcată, iar weekendul ăsta se anunţă a fi la fel de încarcat.
După ¨micile¨ schimbări din orarul de la facultate cu tot felul de materii ciudate, dar în acelaşi timp şi interesante, am ajuns undeva în ale mediei, în camerele tehnice, pentru a învaţa şi pentru un viitor loc de muncă. Pentru asta a trebuit să trec la orarul american, ceea ce pare a fi ok acum, însă mai târziu vedem.
Revin.
După ¨micile¨ schimbări din orarul de la facultate cu tot felul de materii ciudate, dar în acelaşi timp şi interesante, am ajuns undeva în ale mediei, în camerele tehnice, pentru a învaţa şi pentru un viitor loc de muncă. Pentru asta a trebuit să trec la orarul american, ceea ce pare a fi ok acum, însă mai târziu vedem.
Revin.
luni, octombrie 10, 2011
Un copil e o minune!
E minunat sa fi copil. Dar e si mai minunat sa ai un copil langa tine, poate fi si copilul vecinei.
Abatuta si trezita din somn de un alt telefon, am iesit din lift. Urmatorul ori e injurat ca nu va mai vrea nici sa ma salute, ori ajung sa arunc telefonul de la etajul 6. Am dat sa ies din bloc, dar un copil a reusit sa ma opreasca si sa-mi fure un zambet si sa-mi faca ziua mai ok si sa-mi mearga totul foarte ok.
Abatuta si trezita din somn de un alt telefon, am iesit din lift. Urmatorul ori e injurat ca nu va mai vrea nici sa ma salute, ori ajung sa arunc telefonul de la etajul 6. Am dat sa ies din bloc, dar un copil a reusit sa ma opreasca si sa-mi fure un zambet si sa-mi faca ziua mai ok si sa-mi mearga totul foarte ok.
miercuri, octombrie 05, 2011
Un nou tweetmeet!
Localul El Primer Comandante s-a umplut de lume de pe twitter si ...de miros de placinte cu mere gatite de Anca. Berea nelipsita, parca era aerul care necesita respirat. Muzica ok, mi-a amintit de atmosfera dintr-un fost pub din orasul meu.. care acum sta cu lacatul la intrare. I-am revazut pe Serban Paun si pe Papa Daniel, care i-am cunoscut la #galatitweetmeet.
In incheiere ii multumesc Ancai pentru ocazia asta, de a asista si cu prezenta mea, nu prea activa, dar ziua de azi a fost cam activa din punct de vedere fizic, iar restul care urmeaza la fel vor fi.
vineri, septembrie 30, 2011
Update: Noaptea alba a Bibliotecilor
Vorbeam aici despre noaptea alba a bibliotecilor, un mic preview, iar restul detaliilor se gasesc pe site-ul oficial. Dupa ceva timp de rascolit site-ul, am zic ca merg la Biblioteca Centrala Universitara.
Nu zic ca si restul nu au cate ceva interesant, dar asta m-a atras mai mult si am preferat sa ma opresc la ea. Nici nu se pune problema sa merg la toate intr-o seara, fiindca nu am chef sa ma foiesc pe drumuri, iar de timp, o noapte, nici nu dispun pentru asa ceva.
Nu zic ca si restul nu au cate ceva interesant, dar asta m-a atras mai mult si am preferat sa ma opresc la ea. Nici nu se pune problema sa merg la toate intr-o seara, fiindca nu am chef sa ma foiesc pe drumuri, iar de timp, o noapte, nici nu dispun pentru asa ceva.
luni, septembrie 26, 2011
Un weekend de milioane!
A trecut ceva timp de cand n-am mai simtit o distractie pe cinste. Iar asta s-a intamplat exact weekendul acesta.
Am ajuns in Bucuresti si deja simteam ca ma panteste plictiseala si din asta rezulta melancolie, sa pic in borcanul acela minunat din care greu ies. Multumita lui Claudiu Ciobanu am primit o invitatie la prima editie a Festivalulului Balkanik, in schimbul unui raspuns la o intrebare simpla.
Gazda festivalului a fost George Pisteneanul, actorul din ¨Eu cand vreau sa fluier, fluier¨. Cine ne-a cantat si ne-a incantat au fost clejanii de la Taraj de Haidouks, Salijevic Orkestar, o formatie lautareasca sarba, Ternipe, Mahala Rai Banda si Baba Zula. Pe langa amosfera incinsa de lautari in Gradina Uranus s-a mai adaugat si niste must, sprit, mancaruri armaresti si nelipsitii mici cu mustar.
A doua zi , am schimbat stilul intrun timp foarte scurt. Am ajuns la a doua parte a festivalului, dar intr-o ora am ajuns undeva prin Herastrau, cu o prietena, la un party in aer liber. Genul muzical de aici? Latin si greceasca. Suna foarte bine. Totul live. Si aici s-a incins atmosfera foarte usor.
Concluzie: Cand ai cu cine si unde se intampla doar lucruri bune.
Am ajuns in Bucuresti si deja simteam ca ma panteste plictiseala si din asta rezulta melancolie, sa pic in borcanul acela minunat din care greu ies. Multumita lui Claudiu Ciobanu am primit o invitatie la prima editie a Festivalulului Balkanik, in schimbul unui raspuns la o intrebare simpla.
Gazda festivalului a fost George Pisteneanul, actorul din ¨Eu cand vreau sa fluier, fluier¨. Cine ne-a cantat si ne-a incantat au fost clejanii de la Taraj de Haidouks, Salijevic Orkestar, o formatie lautareasca sarba, Ternipe, Mahala Rai Banda si Baba Zula. Pe langa amosfera incinsa de lautari in Gradina Uranus s-a mai adaugat si niste must, sprit, mancaruri armaresti si nelipsitii mici cu mustar.
A doua zi , am schimbat stilul intrun timp foarte scurt. Am ajuns la a doua parte a festivalului, dar intr-o ora am ajuns undeva prin Herastrau, cu o prietena, la un party in aer liber. Genul muzical de aici? Latin si greceasca. Suna foarte bine. Totul live. Si aici s-a incins atmosfera foarte usor.
Concluzie: Cand ai cu cine si unde se intampla doar lucruri bune.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)