Scriitori tulceni.

           Nu cred că a auzit careva de Elena Netcu, dar e o femeie excepţională. Am avut ocazia să o cunosc şi chiar am colaborat la nişte proiecte de ale dânsei. Nu are rost să-i scriu toată bibliografia aici, dar pot spune doar că a fost profesoară de limba română, iar acum, în prezent, predă actoria la Palatul Copiilor. Cine mai dă pe acolo, ştie.
         N-am avut putut ajunge la lansarea cărţii, eram în examene, dar am putut citi cartea Lenka, proaspăt ieşită din tipar. Mulţi au zis că este tristă, pe lângă momentele comice care le are şi că oricine se poate regăsii în ea. Am zis că nu cred că poate fi atât de tragică, dar am citit-o şi mult nu mai aveam până să încep să bocesc.
Întradevăr m-am regăsit...dar nici nu mai vreau să.mi amintesc.
Nu vreau să povestesc nimic. Cine o citeşte, poate va şti ce va avea de făcut în viitorul său.
O recomand tuturor!

No title.

           Am plecat atât de copilăroasă, şi m-am întors după 3 luni atât de serioasă. Tot ce am fost atunci s-a pierdut încet, încet pe drum. Îmi place acest stil de viaţă, însă mi-e dor de vechea "eu". Acest "eu" care a atras lumea cu nebuniile ei. Parcă nici n-au trecut 3 luni petrecute în Bucureşti, ci doar câteva zile. Dar mă întorc.

P.S. Ştiu că nu prea am mai vizitat nici al meu blog, nici ale voastre, dar am fost asaltată cu mii şi mii de probleme şi facultatea care îmi ocupă mai mult de jumate din zi. Examenele le-am trecut aproximativ pe toate cu foarte bine, dar nu e rău...Situaţia mă face să recapitulez din nou şi din nou, până când totul va fi bine.

Îţi mai aminteşti?

            Ce am simţit atunci, ce simt acum nu pot să scriu cu cuvinte. Poate melodia va descrie ceva, însă foarte, foarte puţin. Oare îţi mai aminteşti?




 
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Wheels

Prietenie eşuată

            Se zice că o persoană o cunoşti în momentul când stai cu ea. N-am vrut să cred la început dar acum trăiesc calvarul pe propria mea piele.Am fost o prietenă bună până acum şi o bună sfătuitoare şi o bună ascultătoare. Acum am ajuns să fiu o cârpă, o servitoare. Dar pe lângă asta, ce drum parcurg eu, trebuie să-l parcurgă şi ea, de parcă sunt urmărită de ea. A reuşit un lucru: din cea mai bună prietenă m-a transformat într-o 'alta', o persoană care nu mai are nicio tangenţă cu ea, iar relaţia se va răcii încet. Nu mai cred în prietenie adevărată, nu există aşa ceva. Deja îmi e stăin termenul...

"Tristeţea" noii generaţii

           Mai nou am aflat că generaţiile noastre devin din ce în ce mai sad. Şi cine s-a trezit să spună asta..a fost un neghierob. Că, de... dacă refuzăm să mergem la balul bobocilor pentru el înseamnă că suntem trişti.Mda...la ce concluzie s-a putut ajunge...

       Fiecare zi e tot mai grea, se dau concurenţe tot mai multe şi începuturi de lupte care, cred eu, vor avea final tragic pentru unii. Nu vreau să concurez cu nimeni, pentru că nimeni nu e ca mine. Dar probabil voi fi nevoită să o fac pentru a mă putea afirma.
Şi voi începe de la 0 fiindcă vreau eu, nu alţii. Dacă vreau pot  începe de la 0 în fiecare zi.