N-am murit. Trăiesc. Abia acum îmi pot face simţită prezenţa în online, după o săptamană foarte încărcată, iar weekendul ăsta se anunţă a fi la fel de încarcat.
După ¨micile¨ schimbări din orarul de la facultate cu tot felul de materii ciudate, dar în acelaşi timp şi interesante, am ajuns undeva în ale mediei, în camerele tehnice, pentru a învaţa şi pentru un viitor loc de muncă. Pentru asta a trebuit să trec la orarul american, ceea ce pare a fi ok acum, însă mai târziu vedem.
Revin.
sâmbătă, octombrie 22, 2011
luni, octombrie 10, 2011
Un copil e o minune!
E minunat sa fi copil. Dar e si mai minunat sa ai un copil langa tine, poate fi si copilul vecinei.
Abatuta si trezita din somn de un alt telefon, am iesit din lift. Urmatorul ori e injurat ca nu va mai vrea nici sa ma salute, ori ajung sa arunc telefonul de la etajul 6. Am dat sa ies din bloc, dar un copil a reusit sa ma opreasca si sa-mi fure un zambet si sa-mi faca ziua mai ok si sa-mi mearga totul foarte ok.
Abatuta si trezita din somn de un alt telefon, am iesit din lift. Urmatorul ori e injurat ca nu va mai vrea nici sa ma salute, ori ajung sa arunc telefonul de la etajul 6. Am dat sa ies din bloc, dar un copil a reusit sa ma opreasca si sa-mi fure un zambet si sa-mi faca ziua mai ok si sa-mi mearga totul foarte ok.
miercuri, octombrie 05, 2011
Un nou tweetmeet!
Localul El Primer Comandante s-a umplut de lume de pe twitter si ...de miros de placinte cu mere gatite de Anca. Berea nelipsita, parca era aerul care necesita respirat. Muzica ok, mi-a amintit de atmosfera dintr-un fost pub din orasul meu.. care acum sta cu lacatul la intrare. I-am revazut pe Serban Paun si pe Papa Daniel, care i-am cunoscut la #galatitweetmeet.
In incheiere ii multumesc Ancai pentru ocazia asta, de a asista si cu prezenta mea, nu prea activa, dar ziua de azi a fost cam activa din punct de vedere fizic, iar restul care urmeaza la fel vor fi.
vineri, septembrie 30, 2011
Update: Noaptea alba a Bibliotecilor
Vorbeam aici despre noaptea alba a bibliotecilor, un mic preview, iar restul detaliilor se gasesc pe site-ul oficial. Dupa ceva timp de rascolit site-ul, am zic ca merg la Biblioteca Centrala Universitara.
Nu zic ca si restul nu au cate ceva interesant, dar asta m-a atras mai mult si am preferat sa ma opresc la ea. Nici nu se pune problema sa merg la toate intr-o seara, fiindca nu am chef sa ma foiesc pe drumuri, iar de timp, o noapte, nici nu dispun pentru asa ceva.
Nu zic ca si restul nu au cate ceva interesant, dar asta m-a atras mai mult si am preferat sa ma opresc la ea. Nici nu se pune problema sa merg la toate intr-o seara, fiindca nu am chef sa ma foiesc pe drumuri, iar de timp, o noapte, nici nu dispun pentru asa ceva.
luni, septembrie 26, 2011
Un weekend de milioane!
A trecut ceva timp de cand n-am mai simtit o distractie pe cinste. Iar asta s-a intamplat exact weekendul acesta.
Am ajuns in Bucuresti si deja simteam ca ma panteste plictiseala si din asta rezulta melancolie, sa pic in borcanul acela minunat din care greu ies. Multumita lui Claudiu Ciobanu am primit o invitatie la prima editie a Festivalulului Balkanik, in schimbul unui raspuns la o intrebare simpla.
Gazda festivalului a fost George Pisteneanul, actorul din ¨Eu cand vreau sa fluier, fluier¨. Cine ne-a cantat si ne-a incantat au fost clejanii de la Taraj de Haidouks, Salijevic Orkestar, o formatie lautareasca sarba, Ternipe, Mahala Rai Banda si Baba Zula. Pe langa amosfera incinsa de lautari in Gradina Uranus s-a mai adaugat si niste must, sprit, mancaruri armaresti si nelipsitii mici cu mustar.
A doua zi , am schimbat stilul intrun timp foarte scurt. Am ajuns la a doua parte a festivalului, dar intr-o ora am ajuns undeva prin Herastrau, cu o prietena, la un party in aer liber. Genul muzical de aici? Latin si greceasca. Suna foarte bine. Totul live. Si aici s-a incins atmosfera foarte usor.
Concluzie: Cand ai cu cine si unde se intampla doar lucruri bune.
Am ajuns in Bucuresti si deja simteam ca ma panteste plictiseala si din asta rezulta melancolie, sa pic in borcanul acela minunat din care greu ies. Multumita lui Claudiu Ciobanu am primit o invitatie la prima editie a Festivalulului Balkanik, in schimbul unui raspuns la o intrebare simpla.
Gazda festivalului a fost George Pisteneanul, actorul din ¨Eu cand vreau sa fluier, fluier¨. Cine ne-a cantat si ne-a incantat au fost clejanii de la Taraj de Haidouks, Salijevic Orkestar, o formatie lautareasca sarba, Ternipe, Mahala Rai Banda si Baba Zula. Pe langa amosfera incinsa de lautari in Gradina Uranus s-a mai adaugat si niste must, sprit, mancaruri armaresti si nelipsitii mici cu mustar.
A doua zi , am schimbat stilul intrun timp foarte scurt. Am ajuns la a doua parte a festivalului, dar intr-o ora am ajuns undeva prin Herastrau, cu o prietena, la un party in aer liber. Genul muzical de aici? Latin si greceasca. Suna foarte bine. Totul live. Si aici s-a incins atmosfera foarte usor.
Concluzie: Cand ai cu cine si unde se intampla doar lucruri bune.
joi, septembrie 22, 2011
Noaptea alba a bibliotecilor.
Noaptea dintre 1 si 2 octombrie va fi dedicata acestui eveniment, care va avea loc in majoritatea orasilor din Romania care sunt inclusi in proiectul de voluntariat al Anului International al Voluntariatului.
Aceasta isi propune sa promoveze cultura in Romania si a incuraja pasionatii de lectura sa paseasca in bibliotecile romanesti.
Programul bibliotecilor din Bucuresti, dar si celor din tara le gasiti pe site-ul acestui eveniment http://www.noapteabibliotecilor.ro/.
Sursa foto
marți, septembrie 20, 2011
Spre o altă destinaţie.
Vara a luat sfârşit cu ceva vreme în urmă. E timpul ca şi vacanţei să i se termine contractul, din păcate. Am putut să mă bucur cât am putut de vacanţa asta, cam scurtă de fel, dar a meritat şi cât a ţinut şi ce am făcut.
Acum e rândul nostru, celor mari, să ne îndepărtăm de casele noastre şi să purcedem spre ale noastre universităţi, care, sper eu, că vom schimba ceva în a noastră ţară.
Rămâne să-mi iau rămas bun de la blog şi de la internet,pentru moment, fiindcă nu voi mai avea cum să mai activez atât de mult în lumea online-ului.
Acum e rândul nostru, celor mari, să ne îndepărtăm de casele noastre şi să purcedem spre ale noastre universităţi, care, sper eu, că vom schimba ceva în a noastră ţară.
Rămâne să-mi iau rămas bun de la blog şi de la internet,pentru moment, fiindcă nu voi mai avea cum să mai activez atât de mult în lumea online-ului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)