Just a little.

            Se va trage cortina în curând. Nu mai ţine mult piesa. Şi cred că va avea un sfârşit plăcut.
             The hope dies last.

Fragment.

            "Antrenamentul de uitarel a care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea şi inima să se rotească pe loc şi, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare şi viitorul. El, omul de azi pedalează zadarnic într-un prezent continuu.
A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului -şi aceea distorsionată- înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identităţii."
                                                                                                               (Dan Puric)

Banalităţi, pentru mine importante.

           Eu sunt fericită doar când o văd pe ea fericită...şi sunt în stare să sacrific orice pentru ea. Dar nicidecum nu o voi trăda pentru cineva anume. Cum se face, cum nu se face..că de fiecare dată ajungem în situaţia asta.
Am vrut doar să mă eliberez de frământările care mă chinuie de câteva zile..şi să am concentraţia liberă pentru lucruri mult mai importante decât ce a fost până azi în sufletul meu.

Un moment plăcut şi (ne)trecut.

           Să ajung unde n-aş fi crezut. Să calc în acelaşi loc unde mi-am jurat încă de prima dată când am intrat că nu mai calc. Ce se întâmplă?
Vreau să fug, însă mă trage ceva înăuntru şi nu pot abandona aşa uşor.
Şi mai ales priviriile lor care te pătrund când se uită ţintă în ochii tăi. Atât mi-a trebuit ...două zile..şi nu mai vreau să plec...parcă o consider o a doua casă. Acum mai trebuie doar să mă eliberez..şi să las frâu liber dorinţei de a merge mai departe..că drumul deja este pornit. Fără a-mi da seama l-am pornit.
Mi s-a zis...nu mai face aceeaşi prostie ca prima oara şi fă-o pentru că văd că vrei. Vei regreta dacă nu o faci.
Şi se aproprie şi cu paşi repezi şi sfârşitul lunii..şi am nişte emoţii de mor...Aşa emoţii n-am avut nici când am jucat într-un scenariu acu ceva timp...Dar va fi bine..mă asigur eu că va fi bine.:)

           Stare de rahat, foarte moleşită..şi pe lângă asta şi bolnavă....că asta îmi mai lipsea. Dacă şi săptămâna care vine mă simt la fel înseamnă că continui să mai stau câteva zile în casă...Plus canicula care a fost mi-a făcut o stare şi mai proastă. N-am putut ieşi deloc de vreo 4 zile de frică să nu fac vreo hipertermie...că sunt predispusă la asta....
Sper ca de mâine să plouă..:-s

            Deşi am zis în postarea trecută, de nervi..nu de altceva că îmi doresc să mă îndepărtez de toţi...bine nu de toţi..exceptând anumite persoane. Se ştiu acele persoane care le-am cerut ajutor...şi n-am primit niciun răspuns...dar nu e nimic...mă voi ajuta singură.
Îmi e frică să am mai încredere în cineva acum..după ce mi-a fost călcată în picioare de o anume colegă...După ce că am făcut-o cu ou şi oţet la telefon..îi voi plăti şi cu aceeaşi monedă..pentru că merită...nu pot trece cu vederea aşa uşor.

Vreau să-mi exprim şi o anume stare...pe lângă faptul că timpul se scurge încet şi mai este puţin..parcă devin tot mai convinsă că va fi bine...Şi asta datorită unor activităţi create săptămâna aceasta. Am mers în acelaşi loc unde am zis că nu voi mai călca..şi din nou s-a întâmplat.

!

            Mă voi izola de tot..vreau să ştiu că exist numai eu..şi restu lumii  nu mai există. Unii chiar au reuşit, oricât de proşti sunt, să mă demoralizeze de tot! Chiar şi duritatea care am purtat-o până acum n-a reuşi să rezolve nimic. Şi amicii sau prietenii care i-am avut...DA, care i-am avut...că nu mai doresc pe nimeni să-mi fie prieten...Pentru că cer ajutor ...întorc spatele, le spun ceva ce doresc să facă..o fac înadins..şi mă mai şi mint în faţă..Încredere trădată...Halal oameni..halal viaţă...
De nu voi mai da niciun semn,online sau în offline, asta e ..... vreau să dispar încet... încet pentru toţi, absolut toţi!