Life is a lie.

            Nu-mi place să-mi mai arăt sentimentele, le ţin foarte bine ascunse şi le înfăşor în indiferenţă şi ignorare. Sau le mai înşir aici pentru a  le şterge din memorie.
           Crăciunul a fost trist, întradevăr şi asta pentru că nu am primit ce am vrut. Visele nu se împlinesc niciodată. Aceasta e concluzia la care am ajuns. Şi nu mai zic 'never say never' că nu mai cred nici în asta.
Pur şi simplu nu mai am încredere în niciun cuvânt, în nicio promisiune, în nimeni...
Nu zic asta că aş fi supărată pe viaţă, ci pentru că sunt sictirită de tot ce-i în jur...şi toată realitatea asta este ignorată..şi privită ca fiind roz.
          De ce numai de Crăciun se trimit urări de bine şi în restul anului pauză? N-am înţeles niciodată asta...niciodată..de aceea n-am transmis nicio urare. Am primit da le-am ignorat sau le-am zis un mulţumesc aşa aruncat din avion.

Merry fucking Xmas!

          Nu există un loc undeva unde să nu fie Crăciunul?

Scriitori tulceni.

           Nu cred că a auzit careva de Elena Netcu, dar e o femeie excepţională. Am avut ocazia să o cunosc şi chiar am colaborat la nişte proiecte de ale dânsei. Nu are rost să-i scriu toată bibliografia aici, dar pot spune doar că a fost profesoară de limba română, iar acum, în prezent, predă actoria la Palatul Copiilor. Cine mai dă pe acolo, ştie.
         N-am avut putut ajunge la lansarea cărţii, eram în examene, dar am putut citi cartea Lenka, proaspăt ieşită din tipar. Mulţi au zis că este tristă, pe lângă momentele comice care le are şi că oricine se poate regăsii în ea. Am zis că nu cred că poate fi atât de tragică, dar am citit-o şi mult nu mai aveam până să încep să bocesc.
Întradevăr m-am regăsit...dar nici nu mai vreau să.mi amintesc.
Nu vreau să povestesc nimic. Cine o citeşte, poate va şti ce va avea de făcut în viitorul său.
O recomand tuturor!

No title.

           Am plecat atât de copilăroasă, şi m-am întors după 3 luni atât de serioasă. Tot ce am fost atunci s-a pierdut încet, încet pe drum. Îmi place acest stil de viaţă, însă mi-e dor de vechea "eu". Acest "eu" care a atras lumea cu nebuniile ei. Parcă nici n-au trecut 3 luni petrecute în Bucureşti, ci doar câteva zile. Dar mă întorc.

P.S. Ştiu că nu prea am mai vizitat nici al meu blog, nici ale voastre, dar am fost asaltată cu mii şi mii de probleme şi facultatea care îmi ocupă mai mult de jumate din zi. Examenele le-am trecut aproximativ pe toate cu foarte bine, dar nu e rău...Situaţia mă face să recapitulez din nou şi din nou, până când totul va fi bine.

Îţi mai aminteşti?

            Ce am simţit atunci, ce simt acum nu pot să scriu cu cuvinte. Poate melodia va descrie ceva, însă foarte, foarte puţin. Oare îţi mai aminteşti?




 
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Wheels

Prietenie eşuată

            Se zice că o persoană o cunoşti în momentul când stai cu ea. N-am vrut să cred la început dar acum trăiesc calvarul pe propria mea piele.Am fost o prietenă bună până acum şi o bună sfătuitoare şi o bună ascultătoare. Acum am ajuns să fiu o cârpă, o servitoare. Dar pe lângă asta, ce drum parcurg eu, trebuie să-l parcurgă şi ea, de parcă sunt urmărită de ea. A reuşit un lucru: din cea mai bună prietenă m-a transformat într-o 'alta', o persoană care nu mai are nicio tangenţă cu ea, iar relaţia se va răcii încet. Nu mai cred în prietenie adevărată, nu există aşa ceva. Deja îmi e stăin termenul...