vineri, septembrie 16, 2011

Interviu-Andrei Pavel

               Undeva, prin mai-aprilie, nu mai ţin minte, a fost publicat primul meu interviu luat cuiva pentru ziarul facultăţii.
Andrei Pavel, un pictor tânăr din Bucureşti, cunoscându-l întâmplător , i-am cerut un aprob pentru un interviu. Iată că acesta s-a realizat.

1. De unde aceată pasiune pentru pictură?
Aceată pasiune am avut-o de mic. Pe la vreo 5 ani, ştiu că la grădiniţă făceam fulgi de zăpadă, la 6 ani am început să folosesc creioane de colorat şi să îmbin culorile. La 12 ani făceam portrete lejer, iar pe la 16 ani făceam grafică pe sticlă. În perioada aceea am avut primele lucrări vândute. În 2002, am avut prima expoziţie de pictură, iar prin 2007, când m-am apucat serios de treabă, am început să creez picturi ce mă reprezentau.

2. Ce pictezi? Ce mesaje transmiți prin lucrările tale?
Pictez figurativ. Prezint aspectele unor stări transpuse în pânză.

3. Cât timp acorzi unei lucrări?
Destul de mult, de la 20 de ore în sus.

4. Ai vreun pictor din România sau din afară preferat?
Nu. Nu am niciun artist român care să-mi placă în mod deosebit. Consider că artiştii noştri nu sunt promovaţi şi doar aceea care sunt promovaţi îî pot număra pe degete.

5. Ce poţi spune despre prima expoziţie pe care ai avut-o?
În anul 2002 am avut prima expoziţie de pictură, după terminarea liceului. Aici s-au numărat 15-20 de lucrări: grafică combinată cu pictură, grafică în punct, imagini abstracte. Am avut foarte puţini vizitatori, printre care tata şi fosta dirigintă.

6. Ce reprezintă pentru tine arta de a picta?
Pentru mine pictura reprezintă un mod de a mă exprima.

7. Pe lângă pictură mai ai şi alte pasiuni?
Da. Desenul care este baza pentru pictură, gravura, care am descoperit-o în 2007 în primul an de facultate sub îndrumarea domnului Dr. Prof Univ. Florin Stoiciu, poezia, până acum am lansat două volume de poezii, "Metafore ale naturii" în 2005 şi "Arta decepţiei" în 2006, aerograful, pe care îl folosesc pe capote de maşini, caşti de motoare, ATV-uri, la gravură şi la fractali,fotografia, care mă ajută la pictură, muzica, o creez pentru fundalul poeziilor în audiobook, actorie, unde am avut 11-12 filme de scurt metraj în 5-6 ani şi fractalii, care a fost tema la licenţă.

8. Cum îţi împarţi timpul pentru fiecare dintre acestea?
În general am perioade pe care le dedic fiecăruia dintre ele.

9. Cum au fost anii de facultate?
Cum crezi că a fost ziua la şcoală şi noaptea la muncă? În anii de facultate a fost greu, pentru că ziua trebuia să fiu la cursuri, iar pe timp de noapte la muncă. Prezența era obligatorie. Ultimul an de facultate a fost cel mai "dureros" pentru că aveam materiale de cumpărat pentru lucrări şi trebuia să-mi pregătesc licenţa.

10. Ca om, cum te caracterizezi?
 Sunt ambiţios şi muncesc mult. De obicei las la aprecierea fiecăruia cu care intru în contact, deoarece fiecare persoană mă vede diferit.

11.Un an de zile ai fost producător, realizator şi prezentator al emisiunii "Clipă de artă". Cum a fost perioada aceea?
Solicitantă, dar şi interesantă. Partea bună este că m-am adaptat uşor persoanelor de acolo şi programului. Tuturor cu care am intrat în contact le-a plăcut că îi întrebam destul de direct.

12. Ce te-a determinat  s-o realizezi? Ţi-a schimbat viaţa într-un fel?
Formatul emisiunii era deja stabilit, doar că ei m-au observat şi mi-au propus.
Nu ştiu dacă mi-a schimbat viaţa în mod deosebit, dar ca experienţa a fost ok, doar din punct de vedere artistic a fost o pierdere.

13. Ce planuri de viitor ai?
Pe plan profesional vreau expoziţii peste tot în lume, să călătoresc din când în când, să public multe volume de poezii, să scot un album de muzică şi să-mi fac treaba în atelier.

Pentru a vedea lucrările lui în materie de pictură sau poezie, şi nu numai, site-ul lui vă stă la dispoziţie!

joi, septembrie 15, 2011

Update blogului meu

            Scriind nişte postări din an în paşte, am revenit în lumea de aici. Şi mă pierd. Nu mai am habar de nimic. Am reuşit cam în 2 ore să fac nişte modificări pe care le vede ochiul vostru, dar n-am ajuns la final. Tre' să mai caut nişte chestii care le-am pierdut şi să le înşir cât de curând posibil. Sper s-o rezolv până plec la Bucureşti, astfel iar pierd contactul cu lumea blogosferei.

miercuri, septembrie 14, 2011

Un altfel de imn!

           Fiecare stat, echipă de fotbal, eveniment îşi au propriu imn. S-a ajuns ca şi messengerul să aibă un fel de imn. Însă facebook-ul le întrece pe toate, având un astfel de imn. L-am descoperit întâmplotor pe acelaşi site de socializare.
Audiţie plăcută!:))

luni, septembrie 12, 2011

Anul nou şcolar...

            Mă simt entuziasmată când aud că începe anul şcolar. De parcă aş merge şi eu la liceu acum sau în generală. După câteva clipe de visare şi stând şi privind în gol parcă cineva mă izbeşte de la spate spunându-mi să mă trezesc, că eu am terminat liceul acum 2 ani.
             Acum 2 ani am fost şi eu în ultimul an din liceu şi mă pregăteam pentru bacalaureat. Da, chiar îmi este foarte dor.
           Ţin minte, când, am intrat întra 9a eram foarte emoţionată în prima zi de liceu. Eram curioasă să-mi cunosc noii colegi, deşi eram foarte timidă. Asta se întâmpla undeva prin 2005, un an bun din punct de vedere al educaţiei al generaţiei mele. Generaţia '90 care se zice că va schimba viitorul. Să vedem, dacă aşa va fi, dar aşa se zice.
          Ajung la liceu cu o rochiţă pe mine, foarte simplă, nimic complicat, şi o pereche de pantofiori în picioare, părul strâns într-o coadă de cal (aveam părul lung atunci), emoţionată şi entuziasmată să cunosc noii profesori, noii colegi, noile materii. Eram curioasă de fel, dar nu exteriorizam asta. Eram foarte timidă. Trebuia să scoată cuvintele cu cleştele pentru a afla ceva de la mine. Asta până întra 10a când mi-am mai dat drumu, şi la gură şi la caracter. Până când am început să chiulesc, când eu ziceam că niciodată nu voi face asta şi voi fi o elevă silitoare pentru a da exemplu. Da , întradevăr am fost o elevă silitoare până întra 11a, dar apoi nu mai pot să zic asta.
         Cam asta a fost atunci, acum este altceva...Altceva-ul ăsta care se modifică de la an la an...

Viitorul generaţiei

           Citind articolul Mirunei despre feminitate, mi-am amintit de o puştoaică , care din câte am înţeles a terminat la un liceu de prestigiu din Tulcea, Spiru şi e boboacă  la o facultate foarte bună în Bucureşti la filozofie.
Tipa era ok, m-am înţeles ok, până în clipă când s-a terminat concertul festivalului Rowmania şi a venit la mine zicându-mi :"Coaie, te bagi la o chetă?"
Stau o clipă, o privesc mirată şi nedumerită că nu ştiam cum să scot la capăt chestia care tocmai o auzisem. Nu înţelegeam şi îmi venea să-i spun să repete. M-am abţinut...Şi i-am zis prima oară că nu fac chetă cu oricine, cu necunoscuţii şi nici chef nu aveam de asta. Ea, normal, să nu pice prost, mi-a trântit în faţă că ea nu e oricine, că e e Maria. Bine, dacă tu eşti cine eşti, hai să conversăm un pic să văd care e viaţa ta.
Am vorbit ce am vorbit, îmi dădea peste nas fiind ea nu ştiu cine, dar n-am băgat în seamă. Am continuat până a început să se dea la mine şi apoi aflu din guriţa ei că era de partea cealaltă, a femeilor. Nu vă zic, avea un limbaj foarte vulgar, fiind prima fată care o aud vorbind aşa. Era cam ameţită, săraca. De fapt, ce stau eu s-o compătimesc, nu are părinţi? Ba da, are şi părinţi, însă nu ştiu ce fel de părinţi are dacă ea a ajuns în halul în care este.
Ajungând acum la subiect, feminitatea nu constă doar în vestimentaţie, ci şi în limbaj. Nu doar în make-up, ci şi în comportament.
Şi acum să pun o întrebare, care este viitorul acestei generaţii? În special al acestora care au comportamentul exemplului de mai sus. Ajung în prăpastie şi mai apoi realizează că nu era bine.

duminică, septembrie 11, 2011

Măştile online-ului şi offline-ului

            În faţa unui calculator fiecare are o mască. Aşa poate să fie cine vrea, poate să fie "prezent"- vorbind teoretic- oriunde şi-ar dori, însă când este vorba să iasă din lumea asta şi să îsi facă pezenţa măcar pentru o oră într-un loc, la un eveniment în minutul următor hop a şi venit cu faimoasa scuză. Cunosc persoane, nu doresc să dau nume, nu vreau să le atac scriind acest articol, asta dacă se simt, ci pur şi simplu am chef să-mi las o părere despre această problemă.
             Recunosc, nu am putut fi prezentă la orice eveniment 100% activă pentru că ori mă ţinea timpul ocupată cu altceva, ori nu puteam ajunge imediat şi de fiecare dată îmi ceream scuze. Dar măcar o zi-două sau câteva ore puteam fi prezentă. PUTEAM! Şi de ce? Deoarece aveam dorinţa aceea de a fi şi  în offline cu oameni din online.
De fapt, asta caut în ultima perioadă. Şi mă simt foarte bine.
              E plăcut să adaugi un eveniment nou şi să vadă toţi că participi, este foarte plăcut să te lauzi, dar aş zice mai bine să te gândeşti foarte bine înainte să dai un răspuns.Nimeni nu te grăbeşte. Fiindcă se poate trezi unu să zică ..hai mă că vin cu tine şi tu să zici..poi şti că  nu pot sau whatever orice scuză existentă pe acest pământ.
            Ceea ce am scris până acum nu se referă strict la evenimente, ci la ieşiri în general. Am preferat să generalizez, decât să iau fiecare problemă în parte. Mă simt indignată atunci când am chef să ies cu cineva, îmi dă aprobarea şi după 5 minute, sau când se aproprie ora întâlnirii persoana respectivă anulează asta găsind motive.
             Da, şi cred că atât am avut de zis. Voi ce ziceţi?
    

#LaGalaţi

           Pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai,  iată vin în cale şi se adun agale undeva la malul Dunării, cei pasionaţi de online, bloggeri, twitt-işti.

Dis de dimineaţă m-am trezit, mi-am aruncat câteva lucruri în geantă şi am plecat spre Galaţi. Drum obositor, evident, însă am încercat să ajung fresh. Până să ajung la locul cu pricina, m-am întâlnit cu un prieten bun pentru a sta la o bârfă şi o plimbare pe faleză. Mi-a făcut şi o mică surpriză aşa de bun venit, da eh, ăstea sunt deja lucruri personale.
Am ajuns într-un final şi la Summer Time, unde  toată această nebunie a ţinut câteva ore pentru mine, dar pentru cine a mai rămas, a ţinut până dimineaţă.. Am cunoscut alte persoane, pe altele le-am revăzut. Teoretic trebuia să rămân şi seara acolo, însă eram foarte obosită şi vroiam să ajung şi la film seara.
Evident distracţia a continuat până a doua zi cu cine a mai rămas...
Am petrecut o zi minunată alături Meneopol, gazda noastră, de Neydamn ,Dragoş,  trupa de la  DreamTeamRO (Chinezu, Stmurgeanu, Make2000, Claudiu Ciobanu, Nicu Simion) , Oana Pasat, Oana Reveica , Florea Cristian  , Şerban ,Pavel Ionuţ, Daniel Papa , Angelo Robitu, VirtualKid, Pato, Cristian Florea, Elena Cîrîc, Ciprian Neculai , Alex Tunaru şi Tina şi cred că cam atât..nu ştiu dacă uitat pe cineva...cred că am uitat sunt sigură, dar erau fooarte mulţi...:D
Îi mulţumesc lui Neydamn pentru invitaţie şi gazdei să nu uit şi  sper să mai particip la astfel de evenimente!
Cam ăsta a fost fenomenul de acolo! 

Pozele evenimentului, o parte din ele se găsesc pe pagina de facebook a lui Şerban