Dupa numeroase evenimente ca Noaptea Muzeelor, a Galeriilor,a Devoratorilor de Publicitate, a Instituíilor Culturale, se mai alatura si cea a Bibliotecilor.
Noaptea dintre 1 si 2 octombrie va fi dedicata acestui eveniment, care va avea loc in majoritatea orasilor din Romania care sunt inclusi in proiectul de voluntariat al Anului International al Voluntariatului.
Aceasta isi propune sa promoveze cultura in Romania si a incuraja pasionatii de lectura sa paseasca in bibliotecile romanesti.
Programul bibliotecilor din Bucuresti, dar si celor din tara le gasiti pe site-ul acestui eveniment http://www.noapteabibliotecilor.ro/.
Sursa foto
joi, septembrie 22, 2011
marți, septembrie 20, 2011
Spre o altă destinaţie.
Vara a luat sfârşit cu ceva vreme în urmă. E timpul ca şi vacanţei să i se termine contractul, din păcate. Am putut să mă bucur cât am putut de vacanţa asta, cam scurtă de fel, dar a meritat şi cât a ţinut şi ce am făcut.
Acum e rândul nostru, celor mari, să ne îndepărtăm de casele noastre şi să purcedem spre ale noastre universităţi, care, sper eu, că vom schimba ceva în a noastră ţară.
Rămâne să-mi iau rămas bun de la blog şi de la internet,pentru moment, fiindcă nu voi mai avea cum să mai activez atât de mult în lumea online-ului.
Acum e rândul nostru, celor mari, să ne îndepărtăm de casele noastre şi să purcedem spre ale noastre universităţi, care, sper eu, că vom schimba ceva în a noastră ţară.
Rămâne să-mi iau rămas bun de la blog şi de la internet,pentru moment, fiindcă nu voi mai avea cum să mai activez atât de mult în lumea online-ului.
vineri, septembrie 16, 2011
Mere roşii pe băţ
Nu aveam mai mult de 14 ani, eram încă prin generală, viitoare absolventă. Pe lângă învăţat, care era la ordinea zilei, nu puteam să refuz 20 de minute distrându-mă pe afară cu colegii, ba luându-mi prânzul.În fiecare zi, la aceeaşi oră venea o bătrânică cu un coş plin de mere caramelizate. Erau delicioase, n-am ce zice. Tot ce era pe vremea aia era bun. Şi mie un dor şi poftă de o asemenea delicatesă.
Scumpe nu erau, vorbind la vremea de acum, dar la vremea de atunci cred că da. Dar ce mai conta, reuşeam să-mi fac pofta.
Mi-au revenit deodată multe momente de genul acesta şi pot să zic că am avut copilărie
Interviu-Andrei Pavel
Undeva, prin mai-aprilie, nu mai ţin minte, a fost publicat primul meu interviu luat cuiva pentru ziarul facultăţii. Andrei Pavel, un pictor tânăr din Bucureşti, cunoscându-l întâmplător , i-am cerut un aprob pentru un interviu. Iată că acesta s-a realizat.
1. De unde aceată pasiune pentru pictură?
Aceată pasiune am avut-o de mic. Pe la vreo 5 ani, ştiu că la grădiniţă făceam fulgi de zăpadă, la 6 ani am început să folosesc creioane de colorat şi să îmbin culorile. La 12 ani făceam portrete lejer, iar pe la 16 ani făceam grafică pe sticlă. În perioada aceea am avut primele lucrări vândute. În 2002, am avut prima expoziţie de pictură, iar prin 2007, când m-am apucat serios de treabă, am început să creez picturi ce mă reprezentau.
2. Ce pictezi? Ce mesaje transmiți prin lucrările tale?
Pictez figurativ. Prezint aspectele unor stări transpuse în pânză.
3. Cât timp acorzi unei lucrări?
Destul de mult, de la 20 de ore în sus.
4. Ai vreun pictor din România sau din afară preferat?
Nu. Nu am niciun artist român care să-mi placă în mod deosebit. Consider că artiştii noştri nu sunt promovaţi şi doar aceea care sunt promovaţi îî pot număra pe degete.
5. Ce poţi spune despre prima expoziţie pe care ai avut-o?
În anul 2002 am avut prima expoziţie de pictură, după terminarea liceului. Aici s-au numărat 15-20 de lucrări: grafică combinată cu pictură, grafică în punct, imagini abstracte. Am avut foarte puţini vizitatori, printre care tata şi fosta dirigintă.
6. Ce reprezintă pentru tine arta de a picta?
Pentru mine pictura reprezintă un mod de a mă exprima.
7. Pe lângă pictură mai ai şi alte pasiuni?
Da. Desenul care este baza pentru pictură, gravura, care am descoperit-o în 2007 în primul an de facultate sub îndrumarea domnului Dr. Prof Univ. Florin Stoiciu, poezia, până acum am lansat două volume de poezii, "Metafore ale naturii" în 2005 şi "Arta decepţiei" în 2006, aerograful, pe care îl folosesc pe capote de maşini, caşti de motoare, ATV-uri, la gravură şi la fractali,fotografia, care mă ajută la pictură, muzica, o creez pentru fundalul poeziilor în audiobook, actorie, unde am avut 11-12 filme de scurt metraj în 5-6 ani şi fractalii, care a fost tema la licenţă.
8. Cum îţi împarţi timpul pentru fiecare dintre acestea?
În general am perioade pe care le dedic fiecăruia dintre ele.
9. Cum au fost anii de facultate?
Cum crezi că a fost ziua la şcoală şi noaptea la muncă? În anii de facultate a fost greu, pentru că ziua trebuia să fiu la cursuri, iar pe timp de noapte la muncă. Prezența era obligatorie. Ultimul an de facultate a fost cel mai "dureros" pentru că aveam materiale de cumpărat pentru lucrări şi trebuia să-mi pregătesc licenţa.
10. Ca om, cum te caracterizezi?
Sunt ambiţios şi muncesc mult. De obicei las la aprecierea fiecăruia cu care intru în contact, deoarece fiecare persoană mă vede diferit.
11.Un an de zile ai fost producător, realizator şi prezentator al emisiunii "Clipă de artă". Cum a fost perioada aceea?
Solicitantă, dar şi interesantă. Partea bună este că m-am adaptat uşor persoanelor de acolo şi programului. Tuturor cu care am intrat în contact le-a plăcut că îi întrebam destul de direct.
12. Ce te-a determinat s-o realizezi? Ţi-a schimbat viaţa într-un fel?
Formatul emisiunii era deja stabilit, doar că ei m-au observat şi mi-au propus.
Nu ştiu dacă mi-a schimbat viaţa în mod deosebit, dar ca experienţa a fost ok, doar din punct de vedere artistic a fost o pierdere.
13. Ce planuri de viitor ai?
Pe plan profesional vreau expoziţii peste tot în lume, să călătoresc din când în când, să public multe volume de poezii, să scot un album de muzică şi să-mi fac treaba în atelier.
Pentru a vedea lucrările lui în materie de pictură sau poezie, şi nu numai, site-ul lui vă stă la dispoziţie!
joi, septembrie 15, 2011
Update blogului meu
Scriind nişte postări din an în paşte, am revenit în lumea de aici. Şi mă pierd. Nu mai am habar de nimic. Am reuşit cam în 2 ore să fac nişte modificări pe care le vede ochiul vostru, dar n-am ajuns la final. Tre' să mai caut nişte chestii care le-am pierdut şi să le înşir cât de curând posibil. Sper s-o rezolv până plec la Bucureşti, astfel iar pierd contactul cu lumea blogosferei.
miercuri, septembrie 14, 2011
Un altfel de imn!
Fiecare stat, echipă de fotbal, eveniment îşi au propriu imn. S-a ajuns ca şi messengerul să aibă un fel de imn. Însă facebook-ul le întrece pe toate, având un astfel de imn. L-am descoperit întâmplotor pe acelaşi site de socializare.
Audiţie plăcută!:))
Audiţie plăcută!:))
luni, septembrie 12, 2011
Anul nou şcolar...
Mă simt entuziasmată când aud că începe anul şcolar. De parcă aş merge şi eu la liceu acum sau în generală. După câteva clipe de visare şi stând şi privind în gol parcă cineva mă izbeşte de la spate spunându-mi să mă trezesc, că eu am terminat liceul acum 2 ani.
Acum 2 ani am fost şi eu în ultimul an din liceu şi mă pregăteam pentru bacalaureat. Da, chiar îmi este foarte dor.
Ţin minte, când, am intrat întra 9a eram foarte emoţionată în prima zi de liceu. Eram curioasă să-mi cunosc noii colegi, deşi eram foarte timidă. Asta se întâmpla undeva prin 2005, un an bun din punct de vedere al educaţiei al generaţiei mele. Generaţia '90 care se zice că va schimba viitorul. Să vedem, dacă aşa va fi, dar aşa se zice.
Ajung la liceu cu o rochiţă pe mine, foarte simplă, nimic complicat, şi o pereche de pantofiori în picioare, părul strâns într-o coadă de cal (aveam părul lung atunci), emoţionată şi entuziasmată să cunosc noii profesori, noii colegi, noile materii. Eram curioasă de fel, dar nu exteriorizam asta. Eram foarte timidă. Trebuia să scoată cuvintele cu cleştele pentru a afla ceva de la mine. Asta până întra 10a când mi-am mai dat drumu, şi la gură şi la caracter. Până când am început să chiulesc, când eu ziceam că niciodată nu voi face asta şi voi fi o elevă silitoare pentru a da exemplu. Da , întradevăr am fost o elevă silitoare până întra 11a, dar apoi nu mai pot să zic asta.
Cam asta a fost atunci, acum este altceva...Altceva-ul ăsta care se modifică de la an la an...
Acum 2 ani am fost şi eu în ultimul an din liceu şi mă pregăteam pentru bacalaureat. Da, chiar îmi este foarte dor.
Ţin minte, când, am intrat întra 9a eram foarte emoţionată în prima zi de liceu. Eram curioasă să-mi cunosc noii colegi, deşi eram foarte timidă. Asta se întâmpla undeva prin 2005, un an bun din punct de vedere al educaţiei al generaţiei mele. Generaţia '90 care se zice că va schimba viitorul. Să vedem, dacă aşa va fi, dar aşa se zice.
Ajung la liceu cu o rochiţă pe mine, foarte simplă, nimic complicat, şi o pereche de pantofiori în picioare, părul strâns într-o coadă de cal (aveam părul lung atunci), emoţionată şi entuziasmată să cunosc noii profesori, noii colegi, noile materii. Eram curioasă de fel, dar nu exteriorizam asta. Eram foarte timidă. Trebuia să scoată cuvintele cu cleştele pentru a afla ceva de la mine. Asta până întra 10a când mi-am mai dat drumu, şi la gură şi la caracter. Până când am început să chiulesc, când eu ziceam că niciodată nu voi face asta şi voi fi o elevă silitoare pentru a da exemplu. Da , întradevăr am fost o elevă silitoare până întra 11a, dar apoi nu mai pot să zic asta.
Cam asta a fost atunci, acum este altceva...Altceva-ul ăsta care se modifică de la an la an...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
