Trebuie sa invatam sa traim si singuri...

Cand un lucru nu mai functioneaza, incerci sa-l repari. Il repari, dar va mai avea aceeasi mobilitate, sau functionalitate?
Asa se intampla si cu oamenii. O minciuna azi, una maine, alta peste un an. Taci, de frica, inghiti si plangi. Toate lucrurile negative te intaresc la un moment dat si treci incet incet peste.
Toate 'planurile' de viitor , toate visele, toate eforturile de a-l impaca au fost in zadar. Sau nu au fost bune, neintelese. Insa am fost obligata sa fac ca el de fiecare data , eu stand cu fermoarul la gura.
De aceea cand un lucru ca si o relatie cand vezi ca nu mai functioneaza e bine sa-l lasi acolo daca nu da semne de imbunatatire. Dar mai e si sufletul tau care devine neutru , fara incredere. Si sa ne vedem de viata noastra.Noi insine suntem importanti.

Jessie Ware - Wildest Moments

In (dependenţă)?

Eu, de când mă ştiu, am fost independentă. În orice situaţie am preferat să mă descurc singură, să nu intervină nimeni în acel moment. Când sunt aşa am un caracter, unul dur, plin de avaritate, gândindu-mă doar la binele meu. O bună prietenă mi-a spus într-o zi că am caracter de lipoveancă. Adevărat.
Dar orice om are şi puncte slabe, iar al meu este atunci când apare cineva în viaţa mea, mă ataşez de acea persoană şi uit drumul pe care trebuia să-l urmez. Sunt opusul a ceea ce ce am descris mai sus. Mă înmoi, cedez la orice vorbă dulce, DEPIND de acea persoană, mă agăţ de ea ca un scai, de parcă este aerul de care am nevoie să-l respir. Asta este senzaţia. Neplăcută, plăcută, dar este! Şi este destul de enervantă în ultima perioadă.
De ce? O întrebare care îmi răsună în creier de câteva zile încoace.

M-am întrebat, dacă atunci când sunt singură POT trece peste orice obstacol de ce atunci când apare un EL  devii altcineva şi nu mai poţi face nimic.

Ştiu că există o vorbă că în iubire devii mai bun. O fi şi asta în cazul meu?

Mi s-a ridicat cortina de ceata din fata ochilor. 

Sti tu, ceata aceea tomnatica. 

Acum totul e senin in fata mea.

Balkanik Festival, ediţia a doua

Grădina Uranus a găzduit şi în acest an unicul festivalul dedicat stilului balcanic-muzică şi cultură. Timp de 3 seri au putut fi ascultate trupe precum Baba Zula, Nedim Nalbantoglu - Turcia, The Balkan Messengers - Bulgaria, Parno Graszt - Ungaria, Orchestra Boban si Marko Markovic -Serbia, iar din  România, Fanfara Shavale. Acestea au adus muzica şi cultura specifică lor pentru a delecta simţurile participanţilor şi de a-i scoate din starea cotidiană.

Pe lângă concertele live ale acestor trupe, Grădina Uranus a fost deschisă după orele 14,00 cu mirosurile îmbietoare ale bucatelor tradiţionale specifice festivalului. Ateliere de  body painting, de podoabe şi de accesorizare în stil balcanic, atelier de caligrafie otomană, dar şi atelier de modelaj în lut au fost nelipsite şi în acest an.

Ignorând vremea urâtă de vineri seară, balcanii din Turcia şi Bulgaria, Nedim Nalbantoglu şi The Balkan Messengers, au ridicat publicul în picioare. În a doua seară a festivalului alături de formaţia Parno Graszt a urcat pe scenă şi ansamblul de dans din România, RomaFest. Au creat o atmosferă foarte plăcută pentru publicul petrecăreţ prin dansurile lor.  Seara a continuat cu formaţia sârbă Orchestra Boban si Marko Markovic, fiind considerată cea mai bună formaţie de până acum. Cea de-a treia seară a festivalului a venit cu obişnuitele târguri şi ateliere balcanice. La orele 20,30, trupa Crispus încinge atmosfera pentru a doua oară cu un spectacol de joc cu focul creând efecte vizuale unice, iar seara se încheie cu urcarea  pe scenă a trupei turceşti Baba Zula. Cei din urmă au dedicat o piesă Mariei Tănase, a cărei muzică au spus că îi inspiră şi o apreciează. Pentru a ne scoate câteva minute din schema secolului şi a vitezei în care trăim, Dragoş Lumpan a iniţiat un proiect şi anume o expoziţie de fotografie pe un ecran de 72 mp numit Ultima Transhumanță. De asemenea creatoarea Daniela Diaconescu s-a prezentat cu o colecţie de costume peneloponeziene M’aresi Morea.

Gazda acestei ediţii a festivalului a fost actorul Toma Cuzin, de la Teatrul Mic din capitală. Intrând cu uşurinţă în pielea personajului de mahala, a făcut atmosferă şi  reuşind să ridice publicul în picioare.

Sursă foto

Până acum am trăit am trăit într-o realitate fardată, cred. Am decis s-o demachiez şi să-i văd adevărata faţă. Adevărată ei faţă este urâtă. Nici nu am cuvinte s-o descriu. Însă trebuie să intru în ea şi să mă obişnuiesc.

Aş vrea să fug, să fug departe de lumea asta, locul asta...de tot ce mă înconjoară...

Am cam neglijat apariţiile mele în online şi asta pentru că ori eram ocupată cu facultatea, ori cu munca, ori, mai nou, cu sănătatea. Vizite prin spitale. Acum sunt mai relaxată, să zicem, cu o cafea în faţă. Mi-am făcut curaj să deschid pagina mea de blog pe care, recunosc, nici nu mă mai gândeam să o mai deschid vreodată.
Am avut şi am multe păreri, dar parcă nu prea aş mai vrea să le scriu aici. Cine mi le citeşte? Nimeni. Ce rost ar avea să apară pe net părerile unei puştoaice de 21 de ani? Iaraşi răspund cu acelaşi negativism. Nu cred că ar putea schimba lumea. Sau ar trebui să specific că părerile acestei puştoaice a luat locul I la un proiect legat de stagiul de practică din acdrul facultăţii? Da am luat. Mă încurajează oarecum asta, dar .....poate şi momentele prin care am fost nevoită să trec m-au făcut să înghit optimismul şi să ajungă până în fundul stomacului şi să-şi facă apariţia acest opus al lui numit negativism. Sunt alţii mai mari ca mine şi ca vârstă şi ca profesie care au dreptul de a spune ceva şi a fi luat în considerare. Dar eu? Eu mai am multe de învăţat.....

Vrei sa contribui?

  După o lungă pauză, Blogger Magazin se relanseaza. Revista este un proiect iniţiat în şi pentru blogosfera românescă.


Ca domenii gândite pentru revistă ar fi următoarele: divertisment, evenimente, gadget, interviu, sanatate, stiri şi tips&tricks (recomandări de plugin-uri, tweak-uri pentru tema ta de WordPress sau de Blogger). Iar dacă mai ai şi alte idei de ce să nu le propui. Este bine venită orice propunere.

Dacă vrei să contribui poţi trimite un email la adresa contact@bloggermagazin.ro cu subiectul “Vreau să contribui” şi nu uita să spui despre ce vei scrie.Poţi să adaugi în lista ta de messenger blogger_magazin@yahoo.com

Pentru a susţine şi a promova revista poţi intra şi pe twitter, facebook, google+. De asemenea, vă puteţi abona şi la newsletter şi la RSS.

Detalii mai amanunţite: http://bloggermagazin.ro/

David Bisbal revine in Romania

Artistul spaniol, David Bisbal, va concerta pentru a doua oara, duminica, pe scena Salii Palatului din Bucuresti. Concertul face parte din seria evenimentelor derulate in cadrul proiectului national cultural Artă Contra Drog 2012.

Idolul muzicii latino-pop va urca pe scena la ora 20,00 insotit de formatia sa de instrumentisti pregatit pentru un show live incendiar.

Fanii se vor putea bucura de ritmurile hiturilor Buleria si Corazon Latino, dar si de piesele incluse pe recentele sale albume Premonicion sau Sin mirar atras. 
Acordurile latino, ideale pentru dans, se vor completa cu balade, care vor evidenţia calitatile vocale ale lui Bisbal. 

Cantaretul se va alatura, din 22 aprilie, Consiliului presedintilor de onoare al Centrului Internatinal Antidrog si pentru Drepturile Omului. Membrii Consiliului promoveaza in cadrul evenimentelor la care participa conceptul antidrog si alternativele la consumul de droguri, precum si programul Arta contra Drog. 

David Bisbal a concertat pentru prima data in Romania in decembrie 2008, cand peste 4.000 de spectatori l-au acompaniat frenetic pe tot parcursul recitalului, incantati de energia debordanta a artistului. 

Bisbal si-a inceput cariera in urma cu 10 ani. In perioada aceasta a lansat patru albume, care au inregistrat vanzari de peste cinci milioane de discuri. 

Alessandro Safina, în concert la Bucureşti

            Miercuri, 7 martie, Alessandro Safina şi Orchestra Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" au precedat Ziua Femeii cu un concert intitulat "Insieme a te" susţinut la Sala Palatului din Bucureşti.
           Alessandro Safina, punctual, a intrat pe scena la 19:30, unde a spus că doreşte să ofere o seară cât mai specială sexului frumos prin selecţia de cântece interpretate. Vocea sa s-a  remarcat încă de la începutul concertului prin melodii ca "Incanto", "Fine non ha mai", "Regresami", "Del perduto amore", dar şi piesa care a avut cel mai mare succes în cariera sa "Luna".
          La final, aplauzele publicului, l-au readus de cinci ori pe scenă pentru bis. A încheiat interpretând piese cunoscute prin intermediul unor mari artişti de excepţie: "Non ti scordar di me", " Santa Lucia", "Mamma" şi "O sole mio". Alessandro Safina a fost readus şi a şasea oară pe scenă de către public. Însă de data acesta şi-a luat rămas bun şi a mulţumit publicului.
         Tenorul a mărturisit celor prezenţi că e o plăcere să revină în Capitală deoarece aici a întânit un public primitor.

Black Swan

Acest film mi s-a recomandat încă din anul 1 de facultate de către un profesor. Am uitat de el până într-o seară când plictiseala a început să îşi facă apariţia.

Black Swan sau Lebăda neagră este un thriller psihologic plasat în lumea baletului din New York. Pot să zic că m-a prins cu totul timp de 103 minute, având în vedere că îmi place şi am făcut balet. Iar un al doilea motiv ar fi că filmele psihologice mă inspiră.
Nina, în vârstă de 28 de ani, doreşte să atingă perfecţiunea, dar care este este controlată de mama ei, o fostă balerină. Când este aleasă  de către director pentru a interpreta rolul principal, schimbările încep să-şi facă apariţia. Prestaţia ei este una foarte reuşită pe tot filmul până când ajunge să cunoască partea întunecată a lucrurilor prin intermediul lui Lily, o balerină care are şanse să o înlocuiască pe scenă.
Iese destul de bine în evidenţă relaţia dintre mama-fiică în acest film. Este bine să faci ce îţi doreşti tu, dar uneori e bine să asculţi şi de vorba unui părinte.
Perfecţiunea nu are decât un singur drum: moartea.

           Sesiunea bate la uşă, iar eu încă nu  am început  să mă pregătesc în adevăratul sens al cuvântului.
Deşi mai am încă o oră şi ies de la serviciu, în timpul ăsta n-am apucat decât să răsfoiesc pe ici colea câte ceva şi să scriu pentru anumite proiecte care necesită mult studiu. Mă plâng de timp mai mereu  pentru că observ că nu mai e în favoarea mea deloc. Îşi face de cap şi face ce vrea din mine.  
          Vacanţa de iarnă mi-a fost oarecum în favoare. Am reuşit să mă recuperez cât de cât şi să mă pot relaxa. Crăciunul petrecut evident la muncă, iar revelionul acasă, la Tulcea, cu nişte prieteni mai rătăciţi care nu aveau trecut nimic pe agendă ca şi mine. Au fost câteva ore de karaoke şi have fun, fără băutură multă, ceea ce a creat spargerea găştii pe la ora 2 dimineaţa. A fost frumos şi cât a durat momentul acela.
          Acum am revenit la obiceiurile normale. Că de...era nevoie...Deşi pot să zic că e mult mai free la muncă decât în perioada sărbătorilor.
           Mult succes celor care au intrat sau urmează să intre în sesiune!

Astă-i seara de ajun!

           Un alt Crăciun într-un alt an... Iată că am ajuns şi în ziua de 24 decembrie, ajunul Crăciunului, seara când moşu vine să ne viziteze casele şi să lase un semn în urma vizitei lui.
           Acest Crăciun m-a luat pe nepregătite din multe puncte de vedere, cel mai important fiind acela că anul acesta nu-l voi petrece acasă. Este o senzaţie foarte ciudată să ştiu că nu sunt acasă, că nu am împodobit bradul, nu iau masa de Crăciun cu familia.
          Vă urez, vouă, blogeri şi cititori, un Crăciun cât mai minunat, alături de cei dragi. Să vă aducă moşu sănătate şi fericire că-s mai importante ca lucrurile materiale!
 
 Sursa photo: google     

Fumatul, bata-l vina!

           Nu multa luma stia ca eu ma mai "indulceam" ocazional cu cate o tigara, doua la o ieseala. Ocazionalul asta a devenit, la mine, cam frecvent de la o vreme incoace. Niste vechi prieteni, colegi, abia zilele trecute au aflat de vicul asta al meu. Au ramas surprinsi, intradevar. Eu fata cuminte, nu beau, nu fumez, dar ne adaptam timpului si situatiei in care ne aflam.
          Nu doar anturajul ar fi de vina, ci si stresul, agitatia si nervii creati la munca. Fumand o tigara, cred ca, ma calmez. . 




sursa foto: google         

Presa online

           De când a apărut presa online, mi-a displăcut. Preferam să citesc un ziar pe hârtie decât unul în format online. Am citit şi acest format, dar nu aveam răbdarea necesară pentru a sta cu ochii în monitor să citesc n'spe mii de rânduri.
           Abia acum, pot zice, că iau descoperit un avantaj faţă de presa de pe hârtie. Se pot face mult  mai uşor actualizări într-un articol, o ştire, apar altele noi în cel mai scurt timp posibil.
          Cred că are şi asta beneficiile ei în lumea din ziua de azi. Dar tot hârtia o prefer, deşi nu cred că va mai trăi mult.

Trăiesc într-o lume a vitezei

           De când m-am mutat în Bucureşti, acum un an şi ceva, am început să devin robot. Nu mi-am dat seama până azi, când am zis în gura mare colegei de cameră "Bă, frate, am devenit robot!" Abia astăzi conştiinţa mea a realizat asta, iar procesul  a devenit complet cu procentul de 100% având în vedere realitatea de aici.
           În primele săptămâni mai ştiam ce este o conversaţie zgomotoasă în metrou, râsete, plimbări... Dar brusc totul s-a schimbat. Am aceeaşi faţă monotonă ca a oamenilor din metrou, zile când stau cu ochii numai în carte de când intru şi până ies ignorând ambianţa din jurul meu. Poate să treacă şi un lucru important pe lângă mine că trece ca o umbră. Mâncatul în public, de parcă sunt la mine acasă, a început să fie la ordinea zilei. O conversaţie la telefon o pot ţine şi în timpul mersului dacă n-am timp să vorbesc când sunt acasă.
          Ultima alege care am făcut-o a fost să mă împart între facultate şi locul de muncă. Nu pot să-l numesc un simplu job pentru că nu e aşa. E un lucru foarte serios.
          Asta m-a determinat să zic că am devenit robot.

          
         
        

Nu vă grăbiţi, nu este curent!

           Nu exista sa nu trec prin ce trec si altii in Bucurestiul asta. Poate ca pic exact in momentul nepotrivit.
Acum cateva zile, undeva prin Bucurestii Noi, am vrut sa-mi iau niste calatorii pentru troleul, insa un domn  grabit mi-a luat-o inainte si s-a ales cu un raspuns negativ, si anume ca nu exista curent pentru a incarca cartela cu calatorii. Evident ca n-am stat sa revina curentul si m-am riscat luand troleul. Am avut noroc. Nu exista niciun nas in acel mijloc de transport.
Nu pot sa-mi explic de ce a trebuit sa schimbe, brusc, aceasta metoda de cumparare a calatoriilor. In primul rand, nu toate persoanele sunt obisnuite cu tehnologia, de exemplu un batran care nu intelege cum se utilizeaza. Iar in al doilea rand, a picat curentul. Ce faci? Te risti si te trezesti cu amenda. Si cine e de vina? Tot calatorul.

News

            N-am murit. Trăiesc. Abia acum îmi pot face simţită prezenţa în online, după o săptamană foarte încărcată, iar weekendul ăsta se anunţă a fi la fel de încarcat.
După ¨micile¨ schimbări din orarul de la facultate cu tot felul de materii ciudate, dar în acelaşi timp şi interesante, am ajuns undeva în ale mediei, în camerele tehnice, pentru a învaţa  şi pentru un viitor loc de muncă. Pentru asta a trebuit să trec la orarul american, ceea ce pare a fi ok acum, însă mai târziu vedem.
Revin.

Un copil e o minune!

            E minunat sa fi copil. Dar e si mai minunat sa ai un copil langa tine, poate fi si copilul vecinei.
Abatuta si trezita din somn de un alt telefon, am iesit din lift. Urmatorul ori e injurat ca nu va mai vrea nici sa ma salute, ori ajung sa arunc telefonul de la etajul 6. Am dat sa ies din bloc, dar un copil a reusit sa ma opreasca si sa-mi fure un zambet si sa-mi faca ziua mai ok si sa-mi mearga totul foarte ok.

Un nou tweetmeet!

            Numai ce am sosit de la #applepietweetmeet. Organizat de Anca Duma, o tipa ok, numai ca nu prea am avut timp de discutii fiindca am plecat devreme.
            Localul El Primer Comandante s-a umplut de lume de pe twitter si   ...de miros de placinte cu mere gatite de Anca. Berea nelipsita, parca era aerul  care necesita respirat. Muzica ok, mi-a amintit de atmosfera dintr-un fost pub din orasul meu.. care acum sta cu lacatul la intrare. I-am revazut pe Serban Paun si pe Papa Daniel, care i-am cunoscut la  #galatitweetmeet.
           In incheiere ii multumesc Ancai pentru ocazia asta, de a asista si cu prezenta mea, nu prea activa, dar ziua de azi a fost cam activa din punct de vedere fizic, iar restul care urmeaza la fel vor fi.